Before&after: trei arhitecte au transformat un apartament cu o cameră într-un birou boem, cu 5.000 de euro

Ce poți face cu un apartament închiriat, pe care proprietarii nu vor să-l renoveze, dar care are tavane înalte, tâmplărie originală și o cameră luminoasă de 25 de metri pătrați? Pentru arhitectele din spatele AP Design, Atelier LUNE și LIVTectura, răspunsul a fost un birou care să nu semene cu un spațiu de lucru convențional, ci mai degrabă cu o sufragerie comună.

Apartamentul se află la parterul unei clădiri din Piața Bisericilor, în zona Bălcescu din Timișoara, aproape de centrul orașului. Are o suprafață cuprinsă între 30 și 40 de metri pătrați și este compus dintr-o cameră principală, hol, bucătărie, debara, baie și baie de serviciu. Echipa a intervenit numai asupra camerei principale, a holului și a băii de serviciu.

Înainte de amenajare, locuința avea un aspect învechit și apăsător. Pereții purtau urmele mai multor intervenții, pardoseala din stejar era neîngrijită, băile nu mai puteau fi folosite în condiții bune, iar în hol linoleumul fusese montat direct pe pământ, fără o placă-suport.

Dincolo de toate aceste probleme, arhitectele au remarcat și calitățile spațiului: tavanele înalte, tâmplăria originală din lemn, parchetul masiv, fereastra generoasă a camerei principale și legătura directă cu strada. În loc să ascundă complet trecutul apartamentului, au ales să păstreze o parte dintre elementele sale și să construiască noua identitate în jurul lor.

Un apartament închiriat, amenajat cu investiții proprii

„Principalul dezavantaj a fost faptul că apartamentul nu ne aparține și a trebuit să lucrăm în limitele unui spațiu închiriat”, povestește Adela Petra Popa, arhitect și designer de interior la AP Design. Spațiul nu se afla într-o stare prea bună, iar proprietarii nu și-au dorit o renovare, motiv pentru care condiția pentru a aproba proiectul a fost ca arhitectele să păstreze investiția în planul lor financiar, fără ca ei să fie implicați. Iar investiția totală a ajuns la aproximativ 5000 euro.

Proiectul a început la finalul lunii august 2025 și s-a desfășurat pe parcursul a patru luni. Pereții au fost recondiționați și revopsiți, parchetul din camera principală a fost rașchetat, iar finisajele din hol și din baia de serviciu au fost înlocuite. Intervențiile asupra instalației electrice au rămas minime și s-au concentrat în principal asupra elementelor vizibile.

La instalația sanitară a fost nevoie de mai multă muncă. Baia de serviciu nu avea lavoar și nu putea răspunde nevoilor unui birou în care urmau să ajungă atât arhitectele, cât și clienții lor. Pentru a o transforma într-un spațiu complet funcțional, instalațiile au fost reorganizate.

Cea mai mare parte a bugetului, aproximativ 60%, a mers către materiale, manoperă, finisaje și recondiționarea elementelor existente. Costurile au fost ținute sub control și prin implicarea directă a echipei, dar și cu ajutorul prietenilor și colaboratorilor.

Covorul existent a stabilit paleta de culori

În camera principală se afla deja un covor în nuanțe intense de roșu și vișiniu. În loc să-l înlocuiască, arhitectele l-au transformat în punctul de plecare al proiectului. „Un element definitoriu încă de la început a fost covorul existent, care a influențat puternic atmosfera întregului spațiu”, spune arhitecta. Din el a extras paleta cromatică pentru restul amenajării, iar multe dintre deciziile ulterioare au venit organic în jurul său.

Burgundy-ul covorului reapare pe picioarele mesei de lucru, pe rozeta decorativă a tavanului și în draperiile ample folosite în hol. Fundalul a fost păstrat predominant alb, astfel încât încăperea să devină mai luminoasă și obiectele expuse să iasă în evidență.

Paleta este completată de tonul natural al pardoselii din stejar și de tâmplăria originală, vopsită într-o nuanță pastelată. Amenajarea nu urmează un singur stil, ci combină caracterul boem al apartamentului vechi cu mobilier contemporan, elemente clasice și câteva accente grafice apropiate de estetica art deco.

Camera principală funcționează ca un „shared living room”

Arhitectele și-au dorit ca biroul să fie un spațiu în care ele și clienții să se simtă confortabil, aproape ca într-o sufragerie. Zona de lucru nu trebuia să pară separată de restul încăperii, ci să devină centrul ei firesc.

Piesa principală aici este masa realizată pe comandă în atelierul de tâmplărie al lui Sorin Nedelcu. Are un blat gros de șapte centimetri, picioare din lemn masiv și cântărește aproape 250 de kilograme. Dimensiunile sale permit lucrul în echipă, dar și întâlnirile cu clienții, prezentările sau discuțiile informale.

În jurul mesei au fost așezate corpuri albe pentru depozitare, biblioteci deschise și suprafețe pe care pot fi expuse mostre de materiale, obiecte decorative și lucrări. O parte dintre decorațiuni le aparțineau deja arhitectelor, fiecare contribuind cu piese strânse în timp sau cu obiecte care au pentru ele o valoare personală.

Iluminatul este asigurat de un corp de tip spider, cu mai multe cabluri care pornesc din rozeta burgundy și distribuie lumina în diferite puncte ale camerei. Abajururile albe de la IKEA, cu forme neregulate și aspect diafan, umplu vizual zona superioară a încăperii, fără să reducă senzația de înălțime.

Pentru a ascunde accesul către baia principală, echipa a montat o draperie neutră. Colțul poate funcționa în viitor și ca fundal pentru ședințe foto, întâlniri sau decoruri sezoniere.

Holul de numai câțiva metri pătrați a devenit vedeta amenajării

Holul măsoară aproximativ 1,2 pe 1,5 metri și este flancat de patru uși. Inițial, arhitectele își propuseseră doar câteva intervenții de suprafață, însă starea pardoselii a impus turnarea unei șape noi, schimbarea finisajului, montarea plintei și revopsirea pereților.

Fiind primul spațiu pe care îl vezi la intrare, holul trebuia să anunțe atmosfera biroului. Soluția aleasă a fost o draperie grea, într-o nuanță intensă de vișiniu, realizată de Ramona de la Atelier Coquet. Cortina maschează ușa către bucătărie și transformă un element funcțional într-un fundal teatral.

Inspirația vine din interioarele teatrelor vechi, unde cortinele ascund mecanismele și spațiile tehnice necesare spectacolului. Aici, draperia filtrează perspectiva către camera principală și aduce culoare într-un hol foarte compact.

Pe peretele opus a fost amenajată o galerie de fotografii alb-negru realizate în timpul renovării. Imaginile documentează procesul de transformare și au devenit, în timp, parte din identitatea spațiului.

O baie de 90 pe 90 de centimetri a devenit complet funcțională

Baia de serviciu a fost încăperea care a trecut prin cea mai amplă transformare. Spațiul măsoară numai 90 pe 90 de centimetri, nu avea lavoar, iar faianța existentă era atât de instabilă încât se desprindea la atingere.

Deși echipa intenționa inițial să păstreze plăcile ceramice pentru a limita cheltuielile, starea lor a făcut necesară refacerea completă a finisajelor și instalațiilor. Pentru lavoar a fost ales unul dintre cele mai compacte modele disponibile, cu dimensiunile de numai 18 pe 35 de centimetri.

Înălțimea disproporționată a încăperii a fost corectată vizual prin vopsirea jumătății superioare într-o nuanță închisă de burgundy. Linia de culoare creează iluzia unui tavan mai jos și continuă paleta folosită în restul amenajării.

Partea inferioară a pereților a rămas albă, iar pardoseala are un model grafic alb-negru. Accesoriile negre, albastrul marin și detaliile mentă completează un spațiu mic, dar mult mai expresiv decât înainte.

Un tablou cu trei libelule a devenit simbolul biroului

Un alt obiect aparte, care a devenit simbol al spațiului, este un tablou realizat de prietena celor trei arhitecte, Snejana, artistă și fondatoare a unui atelier de pictură din Timișoara, numit S.Ink. Lucrarea a fost realizată în paleta cromatică a amenajării și reprezintă trei libelule. Acestea le reprezintă pe cele trei arhitecte și vorbesc despre colaborarea lor, dar și despre felul în care au învățat să lucreze cu limitele unui spațiu care nu le aparține.

Tabloul nu este doar o decorațiune adăugată la final, ci un obiect care concentrează povestea întregii amenajări: trei practici creative distincte, reunite într-un birou comun.

Multe dintre lucrări au fost făcute chiar de arhitecte

Pentru a păstra bugetul în limita celor 5.000 de euro, echipa s-a implicat direct în aproape toate etapele proiectului. Arhitectele au gestionat lucrările și au vopsit singure pereții, iar o parte importantă din amenajare a fost posibilă datorită ajutorului primit din partea apropiaților și colaboratorilor.

Au păstrat și recondiționat cât mai multe dintre elementele care puteau fi salvate: parchetul din stejar masiv, tâmplăria originală, covorul, rozeta și o parte dintre obiectele decorative.

Rezultatul nu încearcă să ascundă faptul că biroul se află într-un apartament vechi. Din contră, tocmai tavanele înalte, ușile originale, pardoseala din lemn și imperfecțiunile clădirii dau spațiului caracterul pe care un birou nou, perfect finisat, l-ar fi obținut mai greu.

5 sfaturi pentru amenajarea unui spațiu învechit, de la Adela Petra Popa

1. Păstrează o rezervă de timp și buget pentru neprevăzut. Într-o clădire veche, finisajele și instalațiile pot ascunde probleme care devin vizibile abia după începerea lucrărilor.

2. Nu înlocui automat toate elementele existente. Covorul, parchetul și tâmplăria au devenit reperele noii amenajări, nu obstacole care trebuiau eliminate.

3. Investește în intervențiile cu impact vizual mare. Draperia din hol, masa de lucru și iluminatul schimbă atmosfera întregului birou, chiar dacă nu au fost renovate toate încăperile apartamentului.

4. Folosește mobilierul și culoarea pentru a corecta proporțiile. În baia foarte înaltă, burgundy-ul aplicat pe jumătatea superioară a pereților face spațiul să pară mai echilibrat.

5. Lasă loc obiectelor personale. Amenajarea capătă identitate prin tabloul creat special pentru echipă, fotografiile procesului și decorațiunile aduse de fiecare arhitectă.

Foto: Adela Petra Popa