După 3 ani de căutări, o familie și-a găsit locul mult visat: o casă de 120 de ani și un nou început pe Via Transilvanica
Îndrăgostită de Transilvania și de satele săsești, Andreea Zahn, după lungi căutări și o listă exactă de preferințe, s-a mutat la țară alături de soțul ei și cele două fetițe pe care le au împreună. Familia locuiește într-o casă veche de peste 120 de ani din satul Nemșa, poziționată pe Via Transilvanica, pe care urmează să o restaureze.
De la oraș la sat – cum a început totul
Andreea s-a născut în Ploiești, este artist textilist și are un mic business în care pictează manual eșarfe de mătase și imprimate. „Altfel, sunt o stay-at-home-mom care încearcă să se ocupe de fete, de familie, de casă, de grădină și de mica afacere. Momentan, merge cam din inerție”, spune ea. Povestea ei este una inedită, deoarece, așa cum explică, totul pleacă de la numele de familie pe care-l are, primit de la străbunicul ei, un bărbat venit din Elveția care s-a căsătorit la Ploiești.
Încă din liceu și-a dorit să facă facultatea la Brașov, pentru a fi mai aproape de comunitatea săsească. „Am fost și în Germania, dar nu am simțit să rămân plecată în altă țară”, continuă. A terminat Facultatea de Turism din Brașov și a lucrat atât ca ghid local, cât și ca ghid la Biserica Neagră. „Încă din 2012, odată cu aceste job-uri, am descoperit mai în amănunt satele săsești de care m-am îndrăgostit și mi-am dorit să locuiesc într-o casă săsească și să am atelierul în șură.”
Așa cum adaugă, nu a fost să rămână în orașul de sub Tâmpa, în schimb a venit la masterul de Arte Textile la București, unde l-a cunoscut pe soțul ei, Constantin, și s-au mutat împreună într-un apartament la bloc. „Abia după ce am făcut această buclă prin București și prin timp, am revenit în Transilvania împreună cu el și cu prima fetiță. Norocul meu a fost că și el și-a dorit să facem acest pas.”
O listă clară de dorințe și un vis devenit realitate
După căsătorie, în 2022, au început să caute case în zona Colinelor Transilvaniei, iar concediul de vară îl petreceau prin sate din zonă, să vadă care le place mai mult. Procesul căutării a durat aproximativ trei ani și jumătate. Tânăra mamă avea o listă foarte clară cu ce-și dorea să aibă casa. În primul rând, a vrut neapărat o casă săsească, cu poartă săsească, într-un sat din colinele Transilvaniei, și neapărat cu șură. Voia un teren de minimum 2000 de metri pătrați, iar locuința să fie mare, poziționată în centrul satului, cu minimum patru geamuri la stradă și beci, care să fie locuibilă, astfel încât să se mute cu copil mic în ea. Își mai dorea un pom mare în grădină, un nuc vechi sau un stejar, să aibă dealul în curte și să fie într-un sat ferit de șoseaua principală, dar aproape de oraș, pentru când fetele vor merge la școală.
Visul i-a devenit realitate și a găsit casa care-i împlinea așteptările într-un sat din județul Sibiu, pe care l-a descoperit abia când a văzut casa online. Casa a fost locuită până în 2024, anul în care au cumpărat-o, și avea baia în casă, dar și toate utilitățile. Are o șură superbă, un teren de 2500 de metri pătrați, un nuc în mijlocul grădinii (care urcă pe deal), două beciuri și este prima casă după școală, lângă biserica săsească. Mai mult, satul nu este la drum principal, dar este la doar 15 kilometri distanță de Mediaș.
Multe idei și un proces de restaurare care necesită timp
Andreea vorbește despre cum nu știe povestea casei, ci doar faptul că a fost cumpărată de o familie de români de la sași, când aceștia au plecat prin 1991. Pe o bârnă de la șopru și pe o parte tencuită a găsit marcat anul 1881 și crede că locuința a fost ridicată tot în acea perioadă, mai ales că niște balamale de la o ușă atestă asta (după cum le-a spus un arhitect), la fel cum crede că a fost restaurată după 1900. Însă, așa cum precizează, va afla mai multe când vor face cadastru și vor începe restaurarea.
S-au mutat oficial în primăvara lui 2025 și au avut în plan să înceapă cât mai repede restaurarea, însă a rămas însărcinată și noul bebe a devenit prioritar. Acum se interesează de fonduri europene, dar fără succes. Tânăra spune că e nevoie de răbdare, deoarece în timp își vor da seama mai bine ce-și doresc, cum să împartă casa, ce nevoie reale au cu doi copii, ce camere din casă le plac mai mult și ce locuri preferate au.
„Știm însă că vrem să rămânem noi în casa de la stradă și vizualizăm ca în șopru să amenajăm bucătăria, zona de luat masa, un living și un spațiu de cazare. Vreau să începem cu un proiect de arhitectură, astfel încât să știm exact unde vrem să ajungem și apoi să le luăm pe rând – șopru, șura și apoi casa. Meșteri vom găsi, bani să avem”, zice ea.
Locuința are în jur de 150 de metri pătrați utili, trei camere la stradă (dormitorul lor, o bibliotecă și atelierul ei), două holuri, încă un dormitor, o baie și o bucătărie cu un spațiu de zi. Mai există două intrări, două beciuri și un pod cât toată casa. Șopru are aproximativ 100 de metri pătrați, iar șura în jur de 160 de metri pătrați. Este branșată la gaz, au curent, apă potabilă de la rețea din sat, canalizare, dar și încălzire pe centrală pe gaz.
Întreaga gospodărie are 2500 de metri pătrați – 1000 de metri pătrați are curtea cu șopru, șura, casa și un garaj, iar din cei 1500 rămași, jumătate sunt pe deal, iar restul reprezintă grădina lor până la nuc. „După ce ne-am mutat, am îngrădit doar partea de grădină, iar zona de pe deal e încă necurățată de pomi, arbuști și bălării. Nu ne puteam ocupa de tot dintr-o dată, e nevoie de timp să te acomodezi cu atâta spațiu și muncă după ce stai în 86 de metri pătrați la bloc”, explică Andreea.
Cu toate astea, partea de grădină abia o aștepta și a cumpărat foarte multe semințe chiar înainte de a se muta. După un an, au hotărât să nu mai facă grădina atât de mare, pentru că au avut prea multe legume și nu mai știau ce să facă cu ele. „Aici pământul e extraordinar, dar e plin de buruieni, așa că vom schimba strategia – o porțiune mai mică va fi grădina de legume, o bordură va fi cu flori, am pus și câțiva pomi fructiferi și în rest am semănat semințe de pășune, să avem un soi de gazon cu flori și să putem să ne bucurăm de grădină tot anul.”
Un spațiu luminos, cu piese de mobilier de familie
Andreea spune că la interior casa a fost modificată (a fost micșorată o cameră și făcut un hol care nu exista), iar la exterior nu mai are elementele decorative specifice caselor săsești, dar are geamurile și obloanele originale. Cel mai mult îi place camera în care are atelierul, deoarece este foarte luminoasă, are geamuri și la stradă, dar și spre curte, ușa originală, dar și balamale și încuietori din jurul anilor 1900. La ușa de la dormitor, menționează, au balamale dinaintea anilor 1900.
Mutarea propriu-zisă i-a costat în jur de 2000 de euro, pe care-i aveau păstrați special pentru asta. „Practic ne-a costat transportul mobilei și al lucrurilor noastre (am făcut trei transporturi) și am avut nevoie să cumpărăm frigider nou, aragaz, mașină de spălat rufe și mașină de spălat vase”, mai spune tânăra mămică.
Ea mărturisește că a păstrat la o vecină din Ploiești câteva piese de mobilier de la bunica paternă, pe care știa că le va lua când se va muta în Transilvania, iar odată ajunsă în noua casa, a luat și mobila făcută de bunicul ei, rămasă în apartamentul celeilalte bunici.
Tips&tricks pentru mutare la sat
Pentru cei care vor să-i calce pe urme, Andreea are câteva recomandări:
- să fii cu adevărat sigur când te arunci la așa ceva, deoarece acomodarea nu este deloc ușoară și relația este pusă la încercare (mai ales dacă vine și un bebe așa repede după mutare)
- să ai o listă clară și completă cu toate lucrurile pe care ți le dorești și pe care le vizualizezi la casă (beci, pomi în curte, dimensiuni, localizare etc.); pe mine asta m-a ajutat foarte mult, să nu mă arunc să cumpăr orice casă, doar de dragul de a avea o casă undeva (chiar dacă la un moment dat eram disperată)
- să ai răbdare
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
