VIDEO Daily Cat: să cresc o pisică m-a făcut să fiu foarte atentă la nevoile ei și, implicit, la nevoile mele

Laura și Olenka împart un apartament cu două camere din Zona Eroii Revoluției sau căsuța din copac, de la etajul trei, așa cum îi place Laurei să spună. Se cunosc de 14 ani, când Olenka, pisica blândă și iubitoare, a intrat pe geam și n-a mai plecat.

„O cheamă Augustus Gorceakov Biscuite Șlap, dar îi zic Olenka”, povestește Laura despre pisica ei. Au locuit împreună trei la în casă cu curte, apoi s-au mutat la bloc și s-au adaptat amândouă la fel de repede. „Mi-am dat seama că lumea ei eram eu și atâta timp cât am rămas împreună, a fost ok. A devenit regină în acest apartament, iar eu stau cu chirie în apartamentul ei, de fapt”, adaugă ea.

Deși se spune despre pisici că sunt egoiste și viclene, Olenka demonstrează că pot fi cele mai blânde, mai iubitoare și mai timide membre ale familiei. Ba Laura spune că sunt momente în care are aceleași tipuri de comportamente precum are și un câine.

Hai să îți facem cunoștință mai bine cu Olenka, în al doilea episod din seria „Daily Cat”, o serie făcută împreună cu Whiskas în cadrul campaniei #Iamacatperson, în care vrem să spargem miturile legate de iubitorii de pisici și pe cele legate de pisici în sine, deopotrivă.

Laura povestește despre relația ei cu Olenka

A intrat pe geam în viața mea și a rămas cu mine. Aveam 19 ani, învățam pentru examenul de Roma Antică, motivul pentru care o cheamă Augustus, prin trenulețul de nume pe care îl are pisica asta. Stăteam la curte, era casa în care stăteam cu tata la momentul respectiv și aveam un câine negru, pe nume Pufu. Într-o seară în care ploua foarte tare, Olenka și o altă pisică neagră, presupun că era surioara ei, s-au strecurat în curte, iar câinele le-a alergat. Pe Olenka a încolțit-o lângă casă, cealaltă pisică s-a strecurat sub poartă. Era cu mine o prietenă, care s-a aplecat pe geam și a luat-o pe Olenka în casă, a dormit cu noi în seara aia și a dormit cu mine în toate serile de atunci încolo.

Olenka are are câteodată niște apucături de câine, e foarte veselă, foarte sociabilă. Îi plac oamenii, nu zgârie, nu mușcă, nu e deloc moody, e foarte blândă, toarce, este o pisică pe care o iubesc chiar și prietenele mele cărora le este frică de pisici în general. Și când zic că are apucături de cățel, zic că atunci când era mai mică, mârâia dacă bătea cineva la ușă. Și nu zic asta pentru că îmi doresc să-mi scuz pisica și să o asemăn cu un câine, ca să fie mai puțin pisică, ci pentru că e chiar foarte blândă.

După 14 ani de relație, deja ne înțelegem din tonul vocii. Înțeleg exact ce vrea de la mine atunci când miorlăie: știu că iarna mă vânează pentru că sunt caloriferul ei preferat, știu când vrea treats, știu când vrea să-i mai pun niște boabe, știu că îi place să bea apă din pahare transparente, știu că atunci când fac duș o să mă aștepte panicată lângă ușă, pentru că încă nu e convinsă că nu sunt solubilă în apă și stă acolo să mă protejeze și să se asigure că, iată, am mai supraviețuit încă o dată unui duș.

E foarte cuminte, însă îi place să-și ascută gheruțele în canapea sau în fotoliu. Și am înlocuit canapeaua pentru că pe cealaltă o făcuse zdrențe. Acum are acest fotoliu de sacrificiu, pe care l-a distrus. Dar ce contează, dacă asta o face fericită și este singura chestie pe care o mai strică prin casă, why not. Și, de fapt, este vina mea că nu am obișnuit-o de când era mică cu jucăriile speciale de ascuțit gheruțele.

Având 14 ani, doarme foarte mult. Se joacă, mănâncă, se asigură că toate ușile sunt deschise, astfel încât să avem ventilare în regulă. Și ne păzește cât suntem la duș până ieșim, ca să se asigure că nu ne-am dizolvat sub jetul de apă. În afară de asta, îi place să stea pe fotoliu, fiindcă e un punct din care vede tot ce se întâmplă în încăpere. Și îi mai place foarte mult să stea la geam și să privească celelalte pisici și păsările din copac. Geamul este televizorul ei.

De când o am pe Olenka, am devenit cu mult mai responsabilă față de ea și față de mine. M-a făcut să fiu foarte atentă la ea și la nevoile ei și implicit, cumva, și la nevoile mele. Să-mi dau seama că, poate, felul în care mă port cu ea e un fel pe care îl pot replica și în relația cu mine, fiindcă mâncam foarte dezordonat, nu eram atentă la ce simt, nu mă gândeam dacă mă doare ceva, nu îmi dădeam foarte mult timp să mă gândesc la lucrurile astea. Iar Olenka m-a făcut să-mi dau seama că fără mine nu e nici ea și e nevoie să am grijă de amândouă. M-a mai învățat foarte multe despre iubire. A fost cu mine în niște momente foarte grele ale vieții mele și nu știu dacă eu am salvat-o pe ea sau dacă ea m-a salvat pe mine.

Celor care își doresc o pisică, le-aș recomanda să o adopte. Sunt o mulțime de pisici care își așteaptă acum stăpânul și au o mulțime de povești pe care să le trăiască alături de oamenii lor. Le-aș mai recomanda și să salveze pisici, dacă le permite spațiul.

Legat de a fi a cat person, m-am săturat să aud lumea împărțindu-se între dog person și cat person. Cred că există foarte multe preconcepții privitoare la cum arată un posesor de pisică, cum ar fi că în general e o posesoare cu imaginea de „the crazy cat lady”. Ar trebui cumva să destigmatizăm toată discuția asta.

„Cercetările asupra comportamentului oamenilor și animalelor au ca numitor comun existența unei relații de interdependență cu beneficii majore de ambele părți. Este și cazul prieteniei dintre Laura și Olenka. Fiecare a adus atât iubire, cât și responsabiliate în viața celeilalte. Așa cum a remarcat și Laura, nu trebuie să existe o etichetare strictă a omenilor ca iubitori de câini sau de pisici. Suntem cu toții iubitori de animale. Iubirea nu are granițe și nici nu ține cont de particularitățile speciilor. După cum se poate observa o pisică se poate comporta uneori ca un câine. Totodată, este de notorietate faptul că pisicile și câinii pot conviețui în armonie, mai ales dacă sunt obișnuiți de mici să stea împreună”, spune Candice Prohanca-Dragotă, psiholog clinician și psihoterapeut.

Hrana pentru pisici Whiskas®, care este pe piață din anul 1958, e dezvoltată împreună cu experții Institutului Waltham, iar gama variată le permite felinelor să se bucure de ceva nou în fiecare zi și le oferă toți nutrienții necesari specifici fiecărei vârste pentru a rămâne sănătoase și fericite. Iar misiunea Whiskas este să creeze un mediu în care animalele să se simtă ele însele și în care mâncarea să fie primul lucru care să le facă să se simtă acasă.