VIDEO Daily Cat: cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat de la motanii mei este cultivarea răbdării

Eliza Bălașa are 29 de ani și este artist caligrafic. Până în pandemie, nu știa ce înseamnă să ai animale în casă. Ba chiar i-a fost și frică de câini și pisici o perioadă, când era mică. Între timp a scăpat de asta și s-a „pomenit” pe cap cu nu una, nu două, ci, recent, trei pisici năzdrăvane care o țin ocupată tot timpul.

Pe Sushi l-a adoptat primul, în perioada pandemiei. Era un pui plin de energie care făcea tot felul de pozne, așa că la câteva luni distanță, Eliza a decis că mai are nevoie de un prieten. Așa a apărut și Mochi în viața ei. Pe amândoi i-a luat de mici, ambii găsiți pe stradă și salvați de cunoștințe. Tot afară l-a găsit și pe cel mai nou rezident în apartamentul ei cu trei camere din București, un pui negru-tăciune cu o dungă albă, temporar numit Scamă. L-a salvat dintr-un copac și îl ține la ea până îi găsește o familie a lui.

Hai să îi cunoaștem mai bine pe Eliza, Sushi și Mochi, în al treilea episod din seria „Daily Cat”, o serie făcută împreună cu Whiskas în cadrul campaniei #Iamacatperson, în care vrem să spargem miturile legate de iubitorii de pisici și pe cele legate de pisici în sine, deopotrivă.

Eliza povestește despre relația ei cu Sushi și Mochi

Procesul de adaptare la locuitul cu pisici a fost destul de dificil, n-o să mint. Mi-a fost un pic greu la început pentru că nu știam la ce să mă aștept, pentru că Sushi era un pui plin, plin de energie, care nu prea voia să doarmă nopțile, care făcea tot felul de năzdrăvănii prin casă. Cred că primele două luni am fost un pic în dubii dacă sunt făcută sau nu să am animale în casă, pentru că era o provocare zi de zi. Îmi pierdeam foarte des răbdarea, nu știam exact ce să fac ca să îl calmez și cum să gestionez toată situația. Dar în timp am învățat eu care e ritmul lui, el, care e ritmul meu și până la urmă am ajuns să ne înțelegem destul de bine.

Sushi este o pisică cu foarte mare personalitate, foarte puternică față de celălalt motan, care-i foarte liniștit și foarte la locul lui și nu face absolut nimic. Sushi parcă se trezește așa și caută ce ar putea să facă greșit astăzi prin casă. Dar cumva, în timp, am învățat cam care sunt potențialele pericole, ca să zic așa, și pur și simplu încerc să le iau din calea lui ca să evit diverse incidente. Spre exemplu, să nu las plante acolo unde ajunge el, pentru că știu că vor fi mâncate, să nu las, nu știu, paharul de apă lângă laptop ca să nu fie trântit și așa mai departe. E un proces de adaptare.

Eu povestesc foarte mult despre năzdrăvăniile pe care le fac ei, dar mi-au îmbunătățit viața semnificativ și nu îmi mai văd acum viața fără animale. Sunt foarte afectuoși, sunt ca niște prieteni care sunt prin casă. Eu nu pot să zic, eu nu am timp să mă plictisesc la mine în casă pentru că sunt ei, pentru că tot timpul am ceva de făcut cu ei, pentru ei. Nu știu, la mine în casă e distracție doar pentru că am pisici

M-au ajutat de foarte multe ori. Anul trecut pentru mine a venit cu foarte multe schimbări. M-am mutat unde stau acum, am ieșit dintr-o relație foarte lungă, eram un pic într-o mică luptă și cu anxietatea. Ced că dacă ei nu ar fi fost în momentul ăla, mi-ar fi fost mult, mult mai greu. E pur și simplu un sprijin psihic și emoțional să-i ai lângă tine, să știi că sunt acolo. Dacă te apucă plânsul și vine un pisic care se învârte pe lângă tine și toarce, parcă nu mai e așa rău.

Locul lor preferat din casă este acolo unde sunt eu. Una dintre camere este studioul meu de caligrafie și mă bucuram foarte tare că este o cameră închisă, unde pot lucra în liniște, fără lăbuțe de pisici plimbându-se printre scrisori și alte lucruri. Ei bine, nu se poate face asta, pentru că lor le place foarte mult să fie pe acolo, prin zonă, pe unde sunt și eu să vadă ce fac. Și atunci na, asta e, m-am adaptat eu din nou la dorințele lor.

„Între ordine și haos: pisicile au superputerea de a-și băga coada între ordine și haos și de a ne restructura întreg universul potrivit dorințelor lor. Apoi se pun de strajă la hotarele lumii nou construite ca să vegheze asupra rânduielilor pisicești instalate în casele noastre. De aceea, nu este îngăduită nicio abatere de la normă cum ar fi: ușile închise, limitarea accesului, plantele spre ronțăit sau cănile uitate lângă laptop. Adaptarea la noua ordine presupune un proces de «împisicizare» pe care omul îl acceptă de bună voie și din iubire. Astfel, Eliza a fost împuternicită cu nobila ocupație de a avea grijă și de a dărui dragoste necondiționată celor trei «colege de apartament». În schimb, pisicile i-au domolit anxietatea și i-au oferit o stare de bine, precum și sprijin emoțional. Este un schimb echitabil, reciproc avantajos. Dr. Harville Hendrix  spune că «ne naștem într-o relație, suntem răniți într-o relație, dar ne putem vindeca tot într-o relație». Una dintre aceste relații vindecătoare poate fi chiar aceea cu pisicile noastre”, spune Candice Prohanca-Dragotă, psiholog clinician și psihoterapeut.

Cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat de la motanii mei este cultivarea răbdării. Îți trebuie foarte multă răbdare și empatie ca să poți să ai animale, pentru că, nu știu, eu la început mă așteptam ca ei să înțeleagă, „Nu ai voie pe masă, nu ai voie acolo, nu”. Nu, nu înțeleg asta. Și atunci, cumva trebuie să ai răbdare, să te adaptezi, să le înveți ritmul, să le dai și lor spațiu să învețe ritmul tău până ajungeți la un consens și faceți lucrurile în armonie.

Cred că o persoană care își dorește să aibă în casă o pisică trebuie să fie tolerantă și iubitoare, pentru că în secunda în care te atașezi de această ființă, restul vine de la sine. O să găsești și răbdare, o să găsești și empatie, o să găsești și toleranță, o să găsești și suficiente perii care iau părul din canapea și așa mai departe. Găsești soluții, dar asta trebuie de fapt și de drept să iubești suficient de tare încât să-ți adaptezi viața la existența lor.

Hrana pentru pisici Whiskas®, care este pe piață din anul 1958, e dezvoltată împreună cu experții Institutului Waltham, iar gama variată le permite felinelor să se bucure de ceva nou în fiecare zi și le oferă toți nutrienții necesari specifici fiecărei vârste pentru a rămâne sănătoase și fericite. Iar misiunea Whiskas este să creeze un mediu în care animalele să se simtă ele însele și în care mâncarea să fie primul lucru care să le facă să se simtă acasă.