De vorbă cu Mădălina Andronic despre ilustrații cu aer de vacanță și resetarea priorităților

Deși e unul dintre cei mai cunoscuți ilustratori de la noi, pe Mădălina Andronic nu am cunoscut-o prin intermediul ilustrațiilor ei, ci-am descoperit întâi piesele de ceramică, expuse în cadrul unui eveniment din București, cu ani în urmă. Abia apoi am început să o descopăr cu adevărat ca artist și să îi admir, de departe, evoluția. Astăzi este unul dintre ilustratorii mei preferați, cu un stil unic, pe care l-aș recunoaște și legată la ochi.

Mădălina a terminat masteratul în ilustrație la Camberwell University of Arts London. Primul gând, la finalizarea studiilor, a fost să lucreze într-o agenție de publicitate, așa cum o făcuseră înainte mulți colegi de-ai ei. Trei zile de intership i-au fost însă suficiente ca să-și dea seama că nu o să profeseze în domeniu. Ideea de a încerca să facă ceva pe cont propriu a venit firesc, fără prea multe planuri și pregătiri anterioare. Acum, privind în urmă, spune că a fost probabil arogantă și inconștientă. Nu regretă însă nici o secundă decizia luată atunci. Simte că se află într-o poziție privilegiată, având posibilitatea să trăiască făcând ceea ce-i place.

O perioadă a mers pe la târguri și evenimente ca să își promoveze munca. A început să dezvolte relații, să își facă un portofoliu și să aibă colaborări cu branduri tot mai cunoscute. În timp, a ajuns să ilustreze 15 cărți, publicate în întreaga lume și să lucreze cu branduri precum Netflix sau Financial Times. Pasul cu adevărat important a fost inaugurarea propriului magazin online, în 2016. Soțul ei, Daniel a încurajat-o să treacă de la partea de freelancing la dezvoltarea unui business creativ. Doi ani mai târziu, Daniel s-a alăturat echipei, transformând astfel timidul shop online într-o mică afacere de familie.

„Sunt un ilustrator de povești, dragoste și frumos și fac tot posibilul să încapsulez momente, emoții și amintiri în lucrările mele, pe care privitorii să le deschidă mai apoi ca pe sticle de parfum, chiar și ani mai târziu, iar acestea să fie în continuare vii”, spune Mădălina. „Pictez ce văd, ce simt, cum simt. În principal spun povești destul de intime pe care mi-ar plăcea să mi le reamintesc la bătrânețe, dacă m-ar lovi demența. Uneori mă gândesc că imortalizez și colecționez scene și momente ca și cum aș face fotografii și le-aș așeza într-un album gros de familie”.

Ilustrații cu poveste

Culorile vibrante, compoziția și mesajul din spatele fiecărei ilustrații semnate Mădălina Andronic sunt detalii care dau unicitate lucrărilor ei. Stilul atât de particular s-a dezvoltat în timp și a căpătat lejeritate în momentul în care a dispărut presiunea de a se conforma cerințelor pieței. Evoluția ca artist este un proces care nu se încheie niciodată, crede ea, dar important este să rămâi autentic.

În afară de momente și trăiri personale, lucrările Mădălinei integrează elemente inspirate din folclorul românesc. Personaje de basm, costume populare sau legende din copilărie sunt ambalate într-o formă actualizată și transpuse mai apoi pe hârtie. În 2020, în timpul pandemiei, a desenat în fiecare zi a lunii octombrie câte o ie tradițională, specifică unei anumite regiuni a țării. Proiectul Inktober este de fapt o provocare anuală pe Instagram în care se înscriu artiști din toată lumea. Mădălina l-a continuat și în 2021. Ulterior a reunit lucrările alb-negru într-o carte în două volume, intitulată „Cămăși Nemuritoare”.

Evadarea în Italia

În 2018, Mădălina s-a mutat în Puglia, în sudul Italiei, împreună cu soțul ei, Daniel. Nu a fost o decizie planificată, dar a fost un pas care a însemnat resetarea tuturor priorităților. A învățat de la italieni să trăiască așezat, să se bucure de lucruri mărunte și să nu mai galopeze către obiective imposibil de atins. Spune că viața de aici se cere trăită, așa că face tot posibilul să obțină cât mai multe rezultate muncind mai puțin și mai deștept.

„De când sunt aici, nu mă mai trezesc cu alarma de ceas. Mă trezesc când mă trezesc”, spune Mădălina. „Apoi, primul lucru pe care îl fac dimineața este să îl scot pe Daniel la cafea – și eu nici măcar nu beau cafea, dar îmi place la nebunie acest ritual, acest timp pe care ni-l dăm în prima parte a zilei. Ne-am obișnuit cu programul italienesc de masă și luăm o pauză în jurul prânzului. Apoi pe seară ne relaxăm cu o plimbare sau cu un pahar de prosecco. Totuși, se lucrează destul de mult în spatele scenei. Am mereu mai multe proiecte în același timp și încerc să fiu eficientă. Lucrez destul de repede, fac liste și planificări pe calendar, dar totodată nu mă mai biciuiesc dacă nu bifez totul într-o zi”.

Cel mai important lucru pe care l-a câștigat odată cu mutarea în Puglia a fost calitatea vieții. Nu mai trăiește de la o vacanță la alta, nu mai pune presiune pe rezultate rapide și nu mai are de-a face cu agitația Capitalei. Sunt schimbări care i-au adus liniște și care se transpun în lucrările sale. Când simte nevoia de o pauză, iese cu barca. Este lucrul care o deconectează total, de fiecare dată.

„Mie îmi merg motorașele în cap non stop. Mereu mă gândesc la ce mi-ar plăcea să mai fac, să pictez, să inventez. Fiind o vocație, nu prea am cum să îi pun pauză, dar nu mă mai simt copleșită sau obosită. A ajutat mult și faptul că am făcut un pas în spate și lucrez de acasă. Nu mai am un atelier în celălalt capăt al orașului. Nu calculez timp în trafic, nu programez ore de plecare, nu mai am întâlniri, nu mai interacționez direct cu clienții. Uneori mi-e dor, dar timpul câștigat îmi aduce mult mai multă satisfacție”, spune Mădălina.

Foto: Mădălina Andronic