O garsonieră dublă din Ozana, amenajată cu living și dormitor separate

Nume: Diana Duca, senior copywriter
Oraș: București, zona Ozana
Tip de locuință: garsonieră dublă
Suprafață: aproximativ 50 mp
Stau aici din: iunie 2016
Împart casa cu: prietenul meu

Lucrez în publicitate, așa că scrisul a fost prima mea pasiune. Apoi m-am îndrăgostit iremediabil de designul interior și, după ce am urmat niște cursuri, amenajarea casei mele a fost și primul meu proiect. Hai să îți prezint locul meu preferat din univers, Cuibul Dorului, care a pornit de la o canapea galbenă.

Mi-am botezat locuința după numele blogului meu, Dor de Duca, pentru că acolo am expus prima dată amenajarea, pe măsură ce am realizat-o. Înainte să mă apuc de treabă, ştiam câteva lucruri esenţiale: trebuie să am o canapea galbenă, faianţă Subway şi să păstrez un loc special pentru colecţia de boardgames (jocuri de societate).

Ştiam că voi avea o canapea galbenă dinainte să-mi cumpăr casa

Întregul proiect a început cu o planificare atentă, ce s-a reflectat apoi în randarea apartamentului, pe care am făcut-o singură. A fost primul pas în pregătirea mea ca designer de interior. Nu am mobilat totul deodată, fiindcă nu am avut buget. Îmi amintesc cum stăteam în livingul gol, pe salteaua de yoga pe post de canapea şi mă uitam la „Orange Is the New Black”, fără să mă deranjeze faptul că apartamentul e gol. Aşteptam răbdătoare canapeaua galbenă porivită pe care o visam deja de mult timp. În mintea mea, ştiam foarte clar unde trebuie să vină fiecare obiect. 

Am intervenit destul de mult peste proiectul iniţial al apartamentului: am înlocuit faianţa deja existentă cu cea Subway, am extins bucătăria eliminând geamul dintre ea şi balcon (dar păstrând grinda de rezistenţă care uneori mă seacă vizual), am pus cărămidă aparentă pe peretele de accent din dormitor, am delimitat dormitorul prin montarea unor uşi pliante, chiar dacă asta a însemnat să am un dormitor fără ferestre, şi am închis balconul rămas. 

Amenajarea a fost un exerciţiu de maturizare

Am terminat cu adevărat amenajarea abia de curând. Timp în care simt că m-am descoperit cu adevărat. Dincolo de maturitatea care vine la pachet cu mutatul singură, e vorba şi de introspecţia determinată de alegerea finisajelor şi a mobilei. Am stat mult de vorbă cu mine ca să-mi dau seama cum să transform această casă în acasă. Şi cred c-am reuşit. 

Stilul casei: Pe fondul scandinav dominat de muuuult alb (despre care am fost amenințată ca o să mă plictisesc, dar nu s-a întâmplat), am încercat să punctez câteva influenţe pop art şi industriale. Noroc că stilul contemporan e foarte versatil şi cumva gusturile mele converg spre o viziune armonioasă.

Inspirație: M-am îndrăgostit de ideea de canapea galbenă, după ce am admirat o amenajare realizată de Elis Popescu pentru The Park. După ce am ales punctul de plecare, restul a venit de la sine. 

Locul preferat: Livingul. Acolo se află canapeaua galbenă care probabil deja sughiţă. Şi deasupra ei canvasul pop art în care am înserat o replică din copilăria mea: “Omlette du fromage!”. Aşa că oamenii care-mi trec pragul se împart în oameni ce recunosc trimiterea şi oameni care s-au născut prea târziu. 

Cea mai mare provocare: Să exploatez potenţialul bucătăriei mele mari, în condiţiile în care nu ştiu să gătesc şi nici nu am timpul necesar. Aşa că bucătăria devine locul ideal de întâlnire pentru grupul de prieteni.

Cel mai bun lucru iarna: Dormitorul fără ferestre, unde se adună toată căldura şi locul devine cel mai cozy colţişor din lume. 

Cel mai bun lucru vara: Dormitorul fără ferestre, unde nu trebuie să-mi fac griji că vecinii trag cu ochiul la pijamaua mea cu unicorni.

Ce spun prietenii: Cele mai multe reuniuni ale grupului au loc la noi acasă şi sunt conştientă că acest lucru este determinat şi de amenajare. Am o prietenă care îmi numeşte casa „The house”. Avem două puncte de întâlnire principale: bucătăria spaţioasă unde se fumează şi masa rotundă din living unde au loc campionatele de boardgames. Am uitat să adaug că deja am o tradiţie cu o prietenă să facem poze la brad, în fiecare an, de Crăciun, în Cuibul Dorului. 

Cel mai mare răsfăț: Structura de metal care separă bucătăria de living fără să afecteze vizibilitatea şi care a eliminat bugetul de vreo două călătorii. Am luat decizia de a monta o astfel de structură pentru a izola fonic şi olfactiv zona. Dar având în vedere că nu prea gătim, principalul merit al uşii este că integrează accentul industrial în amenajare, stil de care sunt îndrăgostită.

Sfaturi: Nu încerca să te adaptezi modului cum e realizată casa, ci amenajează casa în funcţie de nevoile tale. Dacă nu ai loc de ea şi nu eşti fanul bibliotecilor masive pentru că ai Kindle, nu aglomera spaţiul cu aşa ceva (am testat şi a funcţionat). Dacă nu îţi place să speli vase, ia-ţi pur şi simplu o maşină de spălat vase. Nu te judecă nimeni (am testat şi a funcţionat). Important e să ai foarte clar în minte modul cum îţi doreşti să arate casa înainte să cumperi chiar şi o furculiţă. Iar dacă eşti de părere că altele sunt priorităţile tale, ia-ţi un designer de interior (wink wink).