LIFE

Doi soți îndrăgostiți de arhitectura lipovenească au restaurat și reconstituit o casă din chirpici și stuf, în Sarichioi

    Casa Filip este o veche gospodărie cu specific deltaic, ridicata in anul 1921, în vatra satului Sarichioi și la doar câțiva pași de malul lacului Razim. Noi am achiziționat proprietatea în februarie 2018, parcurgând apoi un amplu proces de recondiționare și restaurare”, povestesc soții Filip pe site-ul oficial al casei lor. Și pentru că ce au făcut este un exemplu de “Așa da!” în materie de restaurare și reabilitare, cât și un îndemn pentru alți tineri să salveze casele bătrânești, am dorit neapărat să ne povestească întregul proces.

    Alex Filip are 34 de ani și este din Piatra-Neamț, iar soția lui, Alina, are 31 de ani și e născută la Sarichioi, comună din județul Tulcea și poartă de acces în Delta Dunării. Tinerii soți Filip își doreau de mult o proprietate lipovenească din satul Sarichioi pe care să o restaureze și s-o reconvertească în casă tradițională de oaspeți cu circuit închis. „Am luat satul efectiv la pas, ne-am pus trei proprietăți pe lista scurtă și am ales-o pe aceasta. Casa în sine era într-un stadiu decent, dar se vedea că nu a mai fost locuită de mulți ani”, povestește Alex.

    Au cumpărat 1000 metri pătrați de tradiție cu 20.000 euro

    Istoria acestei locuințe se întinde pe mai bine de 100 de ani. Prima casă ridicată pe proprietatea găsită de cei doi a fost în perioada 1860-1870, apoi, suprafața de 1000 metri pătrați a fost cumpărată în anul 1921 de un cuplu de ruși-lipoveni din sat. Ei au dărâmat vechea locuință și au ridicat una nouă din chirpici, lemn și stuf. Iar soții Filip au cumpărat proprietatea de la nepoata cuplului, în februarie 2018, după care au început procesul de restaurare.

     

    De ce această casă și nu alta? „În primul rând, ne-au plăcut câteva detalii: frontonul stradal, fereastra principală, planimetria casei vechi, dar și modul cum era dispusă proprietatea. Apoi, localizarea chiar în inima satului, la doar câțiva pași de malul lacului Razim, de portul pescăresc de aici și de cele două biserici lipovenești. Am cumpărat această proprietate cu doar 20.000 euro, deci echivalentul a 20 euro/metrul pătrat. Însă greul investiției de-abia de-aici începea”, spune Alex.

    Reconstrucția n-a însemnat dărâmarea a tot ce era vechi, dimpotrivă. Casa veche, cea cu prispă, este intactă, au păstrat vechii pereți din chirpici, pe care i-au consolidat serios și tencuit cu var natural. Dar fiindcă structura era sensibilă, a trebuit să o consolideze printr-o subzidire și o centură serioasă din beton. Acest lucru le-a permis să dubleze lățimea prispei și să poată instala un acoperiș din stuf. În schimb, tot ce e dincolo de prispă este nou, dar păstrând linia arhitecturală trasată.

    Tot ce n-au putut salva din casa veche, au reconstituit

    Tot aici se află și o saună lipovenească, bania, cum e cunoscută local. În linii mari, dantelăria din lemn a prispei a fost replicată după modelul anterior. Ca simbol principal, soții Filip și-au dorit să folosească inima, fiindcă acest loc este un proiect de familie, născut din dragostea lor pentru acest sat lipovenesc. Au reconstituit și lucrătura de la geamuri și uși din lemn, apoi le-au vopsit în albastrul specific comunității de ruși-lipoveni.

    „Am avut mare noroc fiindcă mai toată forța de muncă implicată în povestea acestei case a provenit din sat. Mă refer aici la echipa de constructori coordonați impecabil de nașul nostru de cununie, George Listrat. Tot din Sarichioi au venit și tâmplarii, pietrarii, grădinarii și sobarii. Doar stufarii au fost aduși de la Plopu (Murighiol), patru frați extrem de muncitori și serioși”, continuă Alex.

    Proprietatea dispune de trei apartamente în total, două fiind în casa veche (cea cu prispă) și unul în casa nouă. Fiecare apartament are două dormitoare matrimoniale, separate de un hol și o baie comună. În casa nouă, apartamentul are în plus și un living echipat cu lejankă (sobă lipovenească), bibliotecă și TV, iar capacitatea de cazare a întregii case de oaspeți este de 12 persoane.

    Odată cu declanșarea războiului din Ucraina și criza refugiaților, întreaga proprietate a fost convertită în centru de primire a familiilor care au trecut în România prin Vama Isaccea. „Într-adevăr, adăpostim încă de la începutul războiului mai multe familii de ucraineni. În prezent găzduim la Casa Filip 13 persoane, iar într-o altă proprietate încă cinci persoane. Toată experiența ne-a adus multe lecții de viață, dar și prietenii pe viață. Cert e că acum, mai mult ca oricând, suntem recunoscători pentru tot ce avem”, mai spune Alex.

    Detalii lipovenești: păpuși matrioșka, balalaici și samovar

    Deși au cumpărat casa fără mobilă, soții Filip au folosit câteva obiecte vechi de decor, cum ar fi lada de zestre moștenită de Alina de la străbunica ei și păstrată din generație în generație. Alex estimează că are în jur de 150 de ani. Dar și alte patru lăzi tradiționale care înnobilează decorul casei sunt vechi de un secol.

    „În interior, căsuța noastră e foarte bogată în detalii și decorațiuni lipovenești și rusești. De exemplu, pentru tăblia paturilor am folosit un material important chiar din Rusia, având modelul unui șal tradițional. Dintr-un târg de antichități din Moscova am adus personal păpuși matrioșka, balalaici și cocoșnic. Dar și un superb samovar care este pus în livingul casei noi”, povestește Alex.

    Ca utilități, dispun de apă curentă, dar și de două puțuri de mare adâncime pe care le folosesc pentru a iriga proprietatea. Pentru încălzire au apelat la o variantă extrem de ecologică, o centrală pe pompă de căldură conectată la rețeaua electrică. Mai exact, în toate dormitoarele au fost amplasate ventiloconvectoare care suflă un aer natural, deloc nociv. Temperatura poate fi comutată oricând pe cald sau pe rece.

    restaurare casă Sarichioi
    Lada de zestre veche de 150 de ani, mândria proprietarilor

    Nu în ultimul rând, i-am rugat pe tinerii soți Filip să ne povestească ce are deosebit acest sat lipovenesc. Am aflat că Sarichioi adăpostește cea mai mare comunitate de ruși-lipoveni din România, adică în jur de 3000 de oameni. Asta înseamnă și multe tradiții, obiceiuri, dar și o gastronomie locală puternic conturată. Portul pescăresc, cele două biserici lipovenești și vechile căsuțe sunt principalele atracții de pe uscat.

    „În toată splendoarea sa se arată aici, mai frumos ca oriunde, Lacul Razim cu enigmatica sa Insula Popina. Plimbarea cu lotca purtată de velă pe lac este una dintre activitățile preferate ale oaspeților noștri. Dar zona are mult mai multe de oferit. Ruinele cetății Enisala se află la doar zece kilometri distanță. Jurilovca e un alt sat pitoresc și extrem de atractiv pentru turiști. Gura Portiței este un loc numai bun de petrecut o zi pe nisip și de bălăceală în mare. Cât despre Delta Dunării, mai are sens să spun? Nu este doar bijuteria noastră, a românilor, ci un must see pentru toți turiștii europeni iubitori de natură”, încheie Alex.

    Foto: arhiva personală

    Subscribe
    Notify of
    guest
    0 Comments
    Inline Feedbacks
    View all comments
    icon

    Doi soți îndrăgostiți de arhitectura lipovenească au restaurat și reconsti...