De la oraș la sat: un istoric a renovat o proprietate săsească construită la sfârșitul secolului XIX, unde locuiește cu fiul său

Traiul urban poate însemna adesea un ritm alert, poate fi gălăgios și poluat. Suntem curioși să aflăm poveștile oamenilor care au plecat din oraș, să descoperim de ce au luat această decizie, cât de greu sau ușor le-a fost și cum li s-a schimbat viața. Continuăm seria „De la oraș la sat” cu povestea lui Ioan-Cosmin Ignat, un bărbat pasionat de istoria sașilor care, în 2020 a cumpărat o casă din satul Cașolț, care nu mai fusese locuită din 1992.

Cosmin s-a născut la Sibiu, dar a copilărit în orașul Cisnădie, înconjurat, în prima fază a copilăriei, de către sași. Din 2015, lucrează la Muzeul ASTRA din Sibiu. Separat, oferă servicii de cercetare în domeniul științelor socio-umane (Ignat Haus SRL), se implică în activități educaționale pentru copiii din localitățile rurale vulnerabile de pe Valea Hârtibaciului și în protejarea patrimoniului cultural local, prin Asociația pentru Sat Colorat.

Cosmin tot visa la o casă săsească pe care să o restaureze, iar în 2019, când a hotărât să transforme dorința în realitate, norocul i-a surâs încă din prima zi de căutări. A găsit proprietatea săsească la care visa, care este în Cașolț, comuna Roșia din județul Sibiu, în centrul localității. „Cașolțul (în germană, Kastenholz) este un vechi sat întemeiat de sași după anul 1150. Până în anul 1700, aici au locuit doar sași, iar după acest an au fost pomeniți și locuitori români veniți din satele învecinate)”, spune Cosmin.

Casă săsească pe fundație din pietrele unei biserici de la 1800

Când a cumpărat proprietatea, formată din trei clădiri, cunoștea satul Cașolț după ce lucrase timp de șase ani ca arheolog la săpăturile de dezvelire a urmelor vechii biserici romanice, care a aparținut sașilor (între anii 2006-2011). Locuința, conform documentelor de proprietate, a fost construită în 1959, însă anul real de construcție este mult la vechi.

„De exemplu, pe o grindă existentă la șura din spatele curții apare anul 1891. Este ilogic ca cineva să își fi construit șura și apoi casa. Construcția aparține sfârșitului de secol 19. Am făcut anumite cercetări, inclusiv de documente de arhivă, dar și pe teren (spre exemplu, fundația clădirii a fost construită din pietre culese de la vechea biserică romanică ruinată pe la 1800)”, spune Cosmin.

Proprietatea a aparținut familiei Klöss din localitatea Cașolț, unde bunica fostului proprietar a rămas văduvă, după ce soțul ei a murit pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial. Și-a crescut singură cei trei copii, nu s-a mai recăsătorit vreodată, iar în 1992 a murit. De atunci, casa nu a mai fost locuită.

Cosmin a început lucrările de renovare în septembrie 2020, moment în care a apelat atât la prieteni arhitecți, cât și la restauratori din domeniu. A încercat să folosească resursă umană locală, iar multe dintre schimbări le-a făcut personal, cu sprijin din partea familiei și a prietenilor. De atunci și până în 2024, a lucrat încontinuu la casă și încă mai are lucrări de făcut. În patru ani, a investit 60.000 euro, bani pe care i-a obținut din credite.

Proprietatea este formată din trei corpuri de clădire

Proprietatea are trei clădiri: casa în care locuiesc Cosmin și fiul său, cu o amprentă la sol de 65 metri pătrați. Are parter și etaj, care conțin hol, baie, sufragerie, bucătărie – parter; două dormitoare, hol, dressing – etaj. Apoi, o clădire mai mare, în care a amenajat un apartament pentru turiști, Albert Haus. Tot aici, două încăperi mari de 80 metri pătrați sunt folosite pentru activitățile cu copiii din sat în cadrul Asociației pentru Sat Colorat.

Ultima clădire este o șură veche săsească, de aproximativ 80 metri pătrați. De fapt, este doar o rămășiță dintr-o construcție mult mai mare, care găzduia multe vite, fân și instrumentar agricol.

Terenul are aproximativ 2500 metri pătrați, acoperit integral de iarbă, ceea ce duce la o muncă permanentă de întreținere în sezonul cald. Grădina se află la granița cu biserica evanghelică din sat.

La capitolul utilități, proprietatea are apă, încălzire, electricitate, canalizare și gaz. Cosmin mărturisește că toate erau „la poartă”, motiv pentru care a fost nevoit să facă proiecte și lucrări de amploare pentru a conecta clădirile la ele, activități care au presupus mulți bani și timp.