De la oraș la sat: s-a mutat cu familia la țară, unde a început să recondiționeze mobilier vechi

Traiul urban poate însemna adesea un ritm alert, poate fi gălăgios și poluat. Suntem curioși să aflăm poveștile oamenilor care au plecat din oraș, să descoperim de ce au luat această decizie, cât de greu sau ușor le-a fost și cum li s-a schimbat viața.

Continuăm seria „De la oraș la sat” cu povestea unei familii care s-a mutat la sat în 2015. Adriana și soțul ei au crescut la țară, dar apoi viața i-a purtat și la Timișoara și la Băcău, iar în cele din urmă și-au găsit liniștea în comuna Sărata.

De la oraș la sat: cum a început totul

Adriana (50 ani) s-a născut în Adjud, Vrancea, lucrează în multinaționale pe retail de peste 22 ani, iar viața a purtat-o atât la Timișoara, cât și la Bacău, unde a locuit ani buni.

Atât ea, cât și soțul ei au crescut la casă, așa că dorința de a locui într-un spațiu cu pisici, căței, curte și copaci, a venit natural. Inițial, căutau o casă în oraș, dar variantele pe care le găseau erau foarte înghesuite și prea scumpe pentru ceea ce ofereau, așa că au extins căutarile și în zonele din jurul Bacăului.

Decizia le-a fost influențată și de Dex, un akita care timp de zece ani a făcut parte din familia lor. „Pentru cine nu știe, glumele despre această rasă sunt că năpârlesc de două ori pe an, câte șase luni”, spune Adriana. „Ei bine, noi patru ani am stat cu el la bloc, iar în perioadele în care chiar năpârlea, aspiram și dădeam cu mopul de minim trei ori pe zi. A fost de bun simț să ne mutăm la casă, loc în care el a mai trăit fericit încă șase ani.”

A durat câțiva ani să găsească terenul perfect, iar din momentul în care l-au cumpărat, a mai durat puțin peste doi ani până s-au mutat. „Proiectul casei l-am primit cadou de la niște prieteni de familie, arhitecți, și a fost adaptat pentru panta de aproape doi metri din spatele grădinii până la stradă”, adaugă Adriana.

„Permanent mai schimbăm câte ceva, mai mutăm, mai transformăm”

Au ridicat casa și au finisat-o cu o echipă de muncitori din zonă, dar și cu implicarea soțului ei la partea de construcție, cât și a ei la tot ceea ce implică finisaje, cromatică și decorațiuni. Arhitectura ei e simplă, Adriana și-a dorit un aspect natural, cu accente jucăușe și colorate ici-colo, mai ales că firul roșu al amenajării este dat de nuanța parchetului și a gresiei (tip parchet). „E însă un proiect în desfășurare, pentru că permanent mai schimbăm câteva ceva, mai mutăm, mai transformăm”, spune ea.

Locuința are aproximativ 90 metri pătrați pe fiecare nivel; la parter are un hol, bucătărie, baie, living și un mic birou (plus partea de garaj lipt de casă), iar la etaj au două dormitoare cu două băi și un dressing.

La capitolul utilități au curent, apă de la rețea, plus un puț forat cu hidrofor, iar încălzirea o fac la centrală pe peleți. Nu au gaze în zonă și nici canalizare, așa că și-au montat o fosă septică.

Investiția totală s-a ridicat undeva la 80.000 euro, cu tot cu teren. La început au pornit cu o parte din bani economisiți, dar și-au făcut ulterior și câteva credite de nevoi personale.

„La un moment dat, banii se terminaseră, apartamentul nu se vindea, iar noi încercam să rezolvăm ce achiziții mai erau de făcut de la un salariu la altul. A fost o perioadă în care creativitatea ne-a fost pusă la încercare, dar rezultatele au fost tare faine”, își aduce aminte Adriana.

Un design personalizat și o pasiune descoperită

Cât timp încercau să termine lucrările la casă de la o lună la alta, Adriana a început să recondiționeze și să vopsească mobilier, drum care a dus-o către pasiunea ei actuală.

„Urăsc să arunc lucruri bune, așa că prefer să le ofer un upgrade pentru mine sau pentru alții. Întâlnirea cu o vopsea de calitate, non-toxică, pe bază de apă, cum este cea de la Annie Sloan, a fost revelatoare. Acum avem un magazin/atelier în Bacău în care țin workshopuri, recondiționăm mobilier, vindem vopseluri și materiale pentru decorare mobilier – Soul Paint Atelier”, zice ea.

Pe lângă toate piesele de mobilier vopsite și îngrijite deja, are și destule care așteaptă să le vină vremea recondiționării, ceea ce transformă spațiul într-un mix de stil vintage country cu boho chic și ceva influențe romantice.

„În plus, iubesc/ adun/ primesc diverse piese vechi, nu doar de mobilier, pe care le integrez în interior: avem o cuvertură de macrame de la bunica mea care are precis peste 100 ani, foste fețe de masă croșetate aruncate pe câte un fotoliu, un covor de lână de la soacra mea (trece și el de 50 ani)”, zice ea.

Mai mult, pe terasă au un cuier transformat în suport de flori și loc pentru lesele câinilor, dar și o masă din fier forjat, ambele lucrate de socrul ei care nu mai este.

„După ce am facut un curs de design interior, mi-am dat seama că ce am facut noi acolo este coșmarul oricărui designer, dar e acasă pentru noi și ne e bine”, spune Adriana despre amestecul de obiecte, motive și povești din amenajarea lor.

Câteva sfaturi pentru cei care-și doresc să se mute la țară

Adriana și soțul ei duc o viață liniștită în natură, unde au și doi akita care se bucură de spațiul de 1600 metri pătrați pe care-l au în jur.

Nu le-a fost ușor să-și ducă visul la îndeplinire, mai ales că s-au lovit și de lipsa de seriozitate a unor furnizori sau servicii (erau să rămână fără un avans consistent dat pentru partea de acoperiș, lucru care le-a provocat insomnii câteva nopți la rând), dar și de lipsa resurselor financiare pentru a finaliza proiectul.

Însă, așa cum îi place să zică, totul e bine când se termină cu bine, iar faptul că au un „acasă” doar al lor contează cel mai mult.

Din experiențele trăite, proprietara a dat și câteva sfaturi pentru cei care-și doresc să renunțe la oraș și să se mute la sat:

• Alegerea unui teren ok, cu acte în regulă, stabil, fără zone inundabile, fără vecini cu probleme
• Proiect bine stabilit al casei (noi am oscilat în legatură cu beciul și nu l-am făcut cu acces din casă, nu e amuzant)
• Un designer de interior bun, mai ales pe parte de dimensionări, prize, compartimentări, plus o schemă cromatică. Avem cunoștințe în zona asta, lucrăm cu culori, dar în momentul în care ai 1000 de alegeri de făcut, nu reușești să faci lucrurile cum trebuie