LIFE

De la oraș la sat: au refăcut cu 12.000 de euro o casă bătrânească nelocuită de 13 ani

publicat pe 30 sept. 2021

    Traiul la urban poate însemna adesea un ritm alert, poate fi gălăgios și poluat. Suntem curioși să aflăm poveștile oamenilor care au au plecat din oraș, să descoperim de ce au luat această decizie, cât de greu sau ușor le-a fost și cum li s-a schimbat viața. Continuăm seria „De la oraș la sat” cu povestea a doi tineri care au renunțat la garsonierele lor din București, și-a făcut bagajul și s-au mutat în diferite orașe și sate din România, până au ajuns la concluzia că-și doresc o viață la țară.

    Toate aceste nevoi se încadrează într-un nou trend în creștere în rândul românilor, migrația de la oraș la sate. Datele de la Institutul Național de Statistică sunt cele care confirmă teoria, iar în 2017, peste 100 de mii de români au ales să facă acest pas, în timp ce doar 87.000 s-au mutat de la sate la orașe în aceeași perioadă.

    În primăvara lui 2020, când România a intrat în izolare din cauza pandemiei de Covid-19, Mădălina și Lucian au hotărât ca fiecare să renunțe la garsoniera în care locuia, să-și facă bagajele și să se mute împreună. Au schimbat case și apartamente prin Constanța sau Sibiu și împrejurimile lui. Dar mai multe vizite în casa fratelui geamăn al lui Lucian, care abia ce se mutase în satul Hărțăgani din Hunedoara, i-au convins să își caute casă pe pământ. După patru luni de răscolit internetul și mers la vizionări, au găsit casa perfectă tot în Hărțăgani.

    O locuință luminoasă, cumpărată din bani economisiți

    Au găsit o casă de 110 metri pătrați, cu un living generos care dă, prin intermediul unor uși duble, în dormitorul casei, și încă un dormitor pe care-l numesc „camera oaspeților” sau biroul lui Lucian. Au cumpărat-o cu 27.000 euro de la o familie din sat, proaspăt pensionată. „A fost casa în care ei au crescut. Procesul cumpărării ne-a ajutat să ne împrietenim cu foștii proprietari și să rămânem în relații foarte bune. Faptul că domnul face o palincă extraordinară a fost încă un plus”, povestește Mădălina.

    Casa a fost construită în 1966, iar în martie 2021, când au început Mădălina și Lucian procesul de cumpărare, nu mai fusese locuită de 13 ani. Le-a luat șase săptămâni să renoveze și amenajeze casa, proces pentru care au lucrat cu o echipă de meșteri din sat. Au reparat fisurile din pereți și au schimbat tencuiala interioară, dar și geamurile, deoarece cele vechi se aflau într-o stare precară. Locuința inițială nu avea nici baie, nici bucătărie, așa că le-au construit de la zero pe ambele.

    „Proiectul de renovare al casei ne-a responsabilizat într-un mod cu totul diferit față de ce am experimentat până acum, ne-a adus o satisfacție incredibil de mare să vedem rezultatul final și să ne bucurăm de munca noastră, dar și o liniște interioară pe care nu am găsit-o în viața din București”, adaugă ea.

    În privința mobilei, au păstrat-o pe cea care era deja în casă când au cumpărat-o. După renovare, au aranjat interiorul cu mesele și scaunele vechi, păstrate într-o stare foarte bună de foștii proprietari, dar și cu un dulap din lemn masiv și un corp de bufet. Și plănuiește să recondiționeze restul pieselor de mobilier depozitate, pentru a le reda frumusețea și utilitatea. De noi, au făcut pe comandă toată mobila pentru bucătărie și au mai luat o canapea și două paturi.

    Proprietatea stă pe un teren drept de 4000 metri pătrați (zona este una de deal), ornat cu pomi fructiferi, flori și o viță de vie care se întinde pe zidul șurii și al casei. Terenul mai găzduiește o a doua casă, locul în care au trăit bătrânii, care are o bucătărie cu un cuptor tradițional din lut și o cameră de dormit, și o șură pe structură de cărămidă, de 100 metri pătrați.

    Electricitate există, dar satul nu dispune de rețea de apă, canalizare sau gaze naturale. Sursa lor de apă este fântâna din curte, încălzesc casa cu o centrală pe peleți, iar pentru canalizarea au instalat o fosă septică ecologică. Toate aceste schimbări, plus mobila nouă i-au mai costat aproximativ 12.000 de euro.

    Apus de poveste, alături de trei pisici și un câine

    Mădălina și Lucian au Deva la 30 de minute de mers cu mașina de casa lor, dar ajung la oraș cam o dată la două săptămâni, în general pentru cumpărături de bricolaj. Alimentele și le cumpără de la micii producători locali din sat sau din satele vecine. Încă de la începutul mutării, ei au primit mult sprijin de la comunitatea locală, fie de la vecinele care gătesc senzațional și-i răsfață cu diverse bunătăți, fie de la tineri din sat alături de care fac drumeții pe cărări numai de ei știute.

    Ambii muncesc de acasă, dar fiecare pauză de lucru înseamnă timp liber în curte, unde se bucură de aerul curat sau de compania celor patru animale de companie pe care le au – trei pui de pisică adoptați de la o familie din sat și cățelul lor. Nu găsesc loc de plictiseală, iar momentul lor preferat este la final de zi, când stau pe terasă, înconjurați de patrupede, admirând apusul.

    Mutarea la țară înseamnă foarte multă muncă, dar este un lucru care le place, iar seară de seară adorm relaxați, fără să mai aibă probleme cu somnul, cum pățeau în București. Sunt la distanță de șase ore cu mașina de București, dar prietenii și familia au venit să-i viziteze, și parcă s-au bucurat și mai bine de timpul petrecut împreună.

    Subscribe
    Notify of
    guest
    0 Comments
    Oldest
    Newest Most Voted
    Inline Feedbacks
    View all comments