De la început cu SPOR: viața la sat e frumoasă chiar și într-o casă veche de 100 de ani, la care mai e încă mult de muncă
Timp de zece ani, Damia Salloum a locuit în București unde a lucrat ca artistă, dansatoare și cântăreață profesionistă. Viața de oraș i se părea „haosată”, deși a crescut tot în mediul urban, la Oradea. Așa că, în 2018, și-a dat seama că nu mai reușește să-i facă față și s-a mutat într-o comunitate din Munții Apuseni. Doar că nu s-a oprit nici acolo. Pentru ea, acela a fost doar un nou început, fiindcă e contextul în care l-a cunoscut pe Marius, partenerul ei de viață, alături de care are acum un copil. Iar de un an au luat-o din nou de la capăt în Damiș, un sat din județul Bihor.
„În 2021, ianuarie, ne-am hotărât să părăsim acel loc și să ne căutăm noi un alt locușor”, povestește Damia. Pe care l-au găsit în Damiș, într-o casă bătrânească din lemn, foarte veche, nu tocmai bine întreținută, în care nu mai locuise nimeni de 15 ani. Totuși, ceva i-a convins că trebuie să fie a lor. Le-a plăcut istoria ei și potențialul pe care l-au văzut acolo.
Casa era înainte o cooperativă
„Casa, din câte știm, are în jur de 100 de ani, iar din ce ne povestesc vecinii era o cooperativă, unde oamenii se strângeau și petreceau. Amândoi suntem tare sociabili, ne plac oamenii și adunările unde se dansează mai ales, deci cred că nu e o coincidență”, povestește Damia. Suprafața ei de 54 metri pătrați este împărțită în două camere și încă are nevoie de renovări masive, chiar dacă s-au mutat deja în ea.
„Ne dorim să facem o anexă în această vară (o baie și o bucătărie), iar ulterior să vedem ce putem păstra din ea, întrucât arată destul de rău”, explică ea. Ea și Marius au cheltuit deja aproximativ 4000 euro pentru materialele pe care le-au luat pentru viitoarea anexă.
De lucrări se ocupă în mare parte Marius, de obicei singur, alteori cu ajutor de la un prieten. „Luând-o de la zero, întrucât am investit tot ce aveam în cealaltă parte, încă ne e greu financiar, iar faptul că avem copil mic nu ne oferă foarte mult timp de lucru”, explică Damia.
E mult de muncă, așa că se așteaptă amândoi ca tot procesul să se întindă pe parcursul mai multor ani. De asta, sfatul ei pentru oricine crede că ar vrea să se mute la țară este să se asigure că are așteptări realiste. „Poate fi un vis îndeplinit sau o groază fără sfârșit”, accentuează ea.
Fiindcă a experimentat pe pielea ei trecerea de la condițiile în care a crescut la oraș și cu care era obișnuită, la cele din mediul rural, concluzia ei este că schimbarea nu este ușoară. „Însă cred că dacă ai resursele necesare, îți poți crea rapid o viață în confortul pe care îl cauți și să locuiești aproape de natură totodată”, subliniază ea. Pentru că nu se gândește nicio clipă să se întoarcă de unde a plecat.
Nu ar schimba nimic din drumul parcurs până acum
E ceea ce ea și Marius și-au dorit, așa că se bucură de experiență și iau orice încercare mai grea ca pe o lecție ce trebuie învățată. „Este o viață superbă dacă asta îți dorești, iar din experiența noastră de până acum nu am schimba absolut nimic din drumul parcurs”, concluzionează Damia.
Lucrările se mișcă încet, însă deocamdată, nu plănuiesc să facă împrumuturi bancare. Totuși, se gândesc să ceară ajutorul prietenilor atunci când vor mai avea nevoie de bani. Terenul are o suprafață de 44 ari, cu o curte generoasă pe care vor să o fructifice mai mult cu timpul.
„Pe lângă casă mai avem o șură de lemn tare frumoasă, pe care tot așa, sperăm să o renovăm cu timpul”, spune Damia. Au și trei nuci mari și bătrâni și încă câțiva pomi fructiferi, tot bătrâni și ei. Au început deja să planteze zmeură și flori pe o parte de grădină, iar în viitor își doresc să facă permacultură, să mai planteze și alți pomi.
Damia este de meserie artistă, dansatoare și cântăreață profesionistă, iar în prezent face creme și lumânări handmade. „Îmi doresc să locuim cât mai natural, aproape de natură”, spune ea. Viitorul ei soț lucrează cu lemnul și pe viitor și-ar dori să dezvolte, împreună, ateliere pentru copii. Momentan, din asta se întrețin și plătesc facturile, care nu sunt foarte multe, din punct de vedere al utilităților cel puțin.
„Nu avem gaz, canalizare”, spune Damia. Au electricitate și semnal la rețeaua de telefonie, iar de curând a fost adusă în sat și fibra optică de internet. Nu sunt izolați de lume, însă le lipsesc unele utilități specifice vieții moderne de la oraș, cel puțin momentan. Cu apă se alimentează dintr-un izvor din pădure, iar pe timp de iarnă, încălzirea casei o fac prin lemne. „Sperăm ca pe viitor să reușim să folosim resurse sustenabile, să nu mai depindem de aceste branșări”, explică ea.
Însă primele provocări ale mutatului acolo nu au fost renovările ori lipsa de canalizare neapărat, ci mai degrabă cele de adaptare socială. „Având experiența unei vieți la țară de câțiva ani, ne-am descurcat ok”, povestește Damia. Integrarea în comunitate este încă un proces în desfășurare.
„Vecinii noștri sunt ok, sunt săritori și înțelegători, dar încă nu am reușit să creăm o conexiune profundă cu ei”, explică ea. Îi apreciază pentru că sunt oameni muncitori. Iar acest proces de readaptare, de schimbare de loc a fost printre primele provocări de până acum.
Însă pentru că atât Damia, cât și partenerul ei de viață au mai locuit la țară timp de câțiva ani, s-au descurcat ok, spun ei. Înțeleg că e vorba despre un proces care cere timp și răbdare și, mai ales, un ritm ceva mai molcom.
