
VIDEO Daily Cat: multă lume este cu adevărat șocată când aude că eu mi-am dresat pisoii
Într-un apartament cu trei camere super luminos din cartierul Piața Victoriei din București, locuiesc împreună Aleka Vlădăreanu, Andrei, soțul ei, și motanii Ginger și Pepper. Aleka i-a adoptat încă dinainte să-l întâlnească pe Andrei. Până la ei, nu mai avusese nici pisici, nici câini, ci doar pești și hamsteri în copilărie. A trecut prin momente dificile cu Ginger și Pepper, până s-au adaptat, atât ea cu ei, cât și ei cu ea, însă într-un final au ajuns de nedespărțit.
„De multe ori, am impresia că e mai mult casa lor decât a mea”, spune Aleka. Atât ea, cât și Andrei, sunt plecați de dimineață până seara, timp în care unicii rezidenți rămân Ginger și Pepper. Asta fiindcă sunt antreprenori și au împreună o cafenea și prăjitorie de cafea de specialitate care, alături de alte proiecte, le ocupă tot timpul. Așa că cele mai de preț momente ajung să fie cele în care ajung seara târziu acasă, epuizați, iar pisoii îi întâmpină călduros, dornici de afecțiune.

Deși se spune despre feline că sunt animale reci și individualiste, ori că sunt greu de crescut și educat, Aleka spune că Ginger și Pepper nu sunt doar iubitori, ci și extraordinar de cuminți. Cu ei îți facem cunoștință în primul episod din seria „Daily Cat”, o serie făcută împreună cu Whiskas în cadrul campaniei #Iamacatperson, în care vrem să spargem miturile legate de iubitorii de pisici și pe cele legate de pisici în sine, deopotrivă.
Aleka povestește despre relația ei cu Ginger și Pepper
Au venit într-un moment în care eram în cumpănă: să adopt sau să nu adopt. Îmi doream de foarte multă vreme animale în casă, dar când eram mică avusesem doar pești și hamsteri. Odată ajunsă în București, am zis că mi-ar plăcea să am și o pisică sau un câine.

Apoi am văzut la prietena mea cea mai bună poze de la o tipă cu pisoii mici, la câteva luni și m-am îndrăgostit efectiv de Ginger inițial. Avea un nas roz super proeminent și mi s-a părut super haios. Iar când am fost să-i vizitez am văzut că Ginger și Pepper erau ultimii doi rămași dintre pisoii născuți de pisica respectivă și erau efectiv de nedespărțit. Și așa am ajuns să-i adopt pe amândoi deodată.
Mi-a fost foarte dificil, vă spun sincer. Adică eram conștientă de responsabilități și ce o să se întâmple când o să am o altă viață în casă efectiv, fie ea pisic, câine, orice altceva. Și cred că am trecut și printr-o perioadă un pic depresivă – un an de zile. Nu știam cum să mă adaptez mai ușor, cum să-i fac și pe ei să se adapteze, cum să fie totul bine pentru toți, dar după un an am simțit efectiv că viața mea nu poate continua fără ei.

După episodul ăsta mai ciudățel din viața mea, chiar m-au ajutat pisoii. Adică cred că mă ajută încontinuu. De exemplu, acum ajungem acasă seara foarte târziu, tot ce putem să facem după muncă este să ne uităm la un serial și să ne culcăm, pentru că suntem efectiv epuizați și simt că momentul ăla când venim acasă și ne întâmpină pisoii, mieunând a foame, dar și a drag, e o senzație foarte plăcută.
Multă lume este cu adevărat șocată când aude că eu mi-am dresat pisoii și o spun destul de mândră de mine, dar și light, adică pisicile mele sunt foarte blânde, sunt niște mămăligi și poți să faci ce vrei cu ei. De asemenea, nu au zgâriat nici măcar o singură dată canapeaua, nu se joacă să strice lucrurile. Adică nu voit, cel puțin. Pisicile, din ce am văzut, fac treaba asta când nu au jucării. Motiv pentru care eu le-am luat tot felul de scratching post, jucării cu iarba pisicii, mingiuțe, pătuțuri, încât ei să aibă cu ce să se joace și nu facă dezastru în casă.
„Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzește-mă!” spune Antoine de Saint-Exupéry în cartea „Micul Prinț”, iar asta a făcut Aleka cu motanii ei: i-a îmblânzit prin dragoste, interacțiune, nutriție și grija permanentă pe care le-o poartă. În general, o pisică poate fi dresată să facă doar ce vrea ea, dar îmblânzirea presupune o relație dinamică în care oferi și primești afecțiune. Ce poate fi mai frumos decât sentimentul unei iubiri împărtășite?”, spune Candice Prohanca-Dragotă, psiholog clinician și psihoterapeut despre decizia de dresare a celor doi pisoi.

În fiecare casă în care am stat, fie în chirie, fie aici, holul mereu a fost dedicat lor, în mare parte. De aceea am ales să avem și un apartament cu hol lung și să-l menținem lung, să nu îi luăm din lungime. Și acolo i-am amenajat niște… avem pe perete, lumea ar crede că sunt niște etajere pe care punem și niște bibelouri, dar de fapt sunt niște trepte pe care ei pot urca ca să stea la înălțime – pentru că pisicilor le place să stea la înălțime – și să se joace pe acolo, să se alerge. Au și holul foarte lung de alergat, au mingiuțe. Tot acolo, pe hol, au și pătuțul, și litiera, și zona de apă și de mâncare. Deci au din plin de toate.
Nu regret că nu mi-am luat câine și că mi-am luat pisici, nu mă consider a cat person neapărat și nici a dog person. Iubesc toate animalele, dacă ar fi după mine și dacă aș avea unde să țin, aș avea și o căprioară, și un cal, și un iepure, și un tucan.
Acum beneficiile să trăiești cu pisici nu le știu, nu știu beneficiile științifice efectiv, dar animalele în general te calmează. Dacă vii agitat de la muncă și trist și sictirit, nu ai cum să te uiți la fața asta și să nu zâmbești. Și chiar dacă nu zâmbești, ele vin la tine și stau și se gudură pe lângă tine și totul e mai bine, totul e mai frumos.
Hrana pentru pisici Whiskas®, care este pe piață din anul 1958, e dezvoltată împreună cu experții Institutului Waltham, iar gama variată le permite felinelor să se bucure de ceva nou în fiecare zi și le oferă toți nutrienții necesari specifici fiecărei vârste pentru a rămâne sănătoase și fericite. Iar misiunea Whiskas este să creeze un mediu în care animalele să se simtă ele însele și în care mâncarea să fie primul lucru care să le facă să se simtă acasă.