Atunci când soții decid să se despartă definitiv, apare și cazul atribuirii locuinței. Legea analizează proprietatea, dar și interesele copiilor, contribuțiile financiare ale soților, cât și posibilitățile reale ale fiecăruia. Uite cine rămâne în casă după divorț, potrivit interpretării legii. Află detalii, cât și reguli de împărțire a bunurilor comune, din articol.
Divorțul înseamnă sfârșitul relației de cuplu, precum și lămurirea unor aspecte practice și juridice. Iar unul dintre cele mai comune aspecte pe care cuplul despărțit trebuie să le stabilească este cine rămâne în casă după divorț.
Situația locuinței de familie devine adesea miza principală, mai ales când există copii sau când bunurile acumulate împreună sunt greu de împărțit. În acest sens, legea românească stabilește care sunt criteriile după care se decide atribuirea locuinței și împărțirea bunurilor.
Află din articol care sunt regulile de bază ale unui divorț, ce prevede legea și ce aspecte ar trebui să ai în vedere dacă treci printr-o astfel de perioadă.
Ce să știi despre divorț

Divorțul este procedura prin care se desface o căsătorie înregistrată legal, atunci când legătura dintre soți s-a deteriorat iremediabil. Potrivit Codului civil, divorțul poate fi pronunțat fie prin acordul ambilor soți – la notar sau la ofițerul stării civile – fie de instanță, dacă există neînțelegeri, vinovății sau situații complexe, cum ar fi prezența copiilor minori.
Decizia de divorț apare atunci când comunitatea de viață, așa cum definește legea legătura de căsătorie, a încetat – adică atunci când soții nu mai locuiesc împreună, nu mai împărtășesc responsabilități și nu mai există sprijin reciproc. Instanța verifică dacă ruptura este ireversibilă înainte de a pronunța despărțirea oficială.
Consecințele unui divorț sunt atât personale, cât și patrimoniale. Din momentul pronunțării, fiecare dintre foștii parteneri redevine persoană independentă, iar regimul matrimonial se încheie. Dacă soții au copii, se stabilesc și alte detalii importante: cu cine vor locui minorii, programul de vizitare al părintelui nerezident și contribuțiile financiare la creșterea lor.
Cine rămâne în casă după divorț

Întrebarea „Cine rămâne în casă după divorț?” este una dintre cele mai frecvente și, în același timp, una dintre cele mai delicate.
Legea nu oferă un răspuns universal valabil, ci analizează fiecare caz în parte. Dacă locuința este proprietatea unuia dintre soți, celălalt nu are, de regulă, dreptul automat de a rămâne acolo. Există însă situații speciale, mai ales când sunt implicați copii minori, în care instanța poate decide atribuirea folosirii locuinței către soțul care are în grijă copiii.
În cazul în care casa este un bun comun, adică a fost cumpărată în timpul căsătoriei din venituri comune, procedura de divorț devine mai complicată.
Până la finalizarea partajului, locuința poate fi atribuită temporar unuia dintre soți, în funcție de mai multe criterii: interesul copiilor, veniturile fiecăruia, posibilitatea de a locui în altă parte sau chiar gradul de culpă pentru destrămarea căsniciei. De obicei, instanța acordă dreptul de folosință celui care asigură stabilitatea copiilor, pentru a evita schimbarea mediului acestora.
În luarea deciziei, judecătorul ține cont și de echitate. Dacă unul dintre soți are deja o altă locuință sau are venituri care îi permit să se mute, iar celălalt nu, atunci atribuirea casei poate merge în favoarea celui mai vulnerabil. Totul se face însă pe o perioadă determinată, până când bunurile sunt împărțite oficial prin partaj.
Ce se întâmplă cu bunurile după separarea soților
Divorțul mai înseamnă și momentul în care trebuie împărțite bunurile acumulate în timpul căsătoriei. În lipsa unui contract matrimonial, majoritatea cuplurilor din România se află sub regimul comunității legale de bunuri, ceea ce înseamnă că tot ce s-a cumpărat în timpul căsătoriei – de la locuință până la mașină sau la mobilier – este proprietate comună.
Împărțirea bunurilor, numită partaj, se poate face în două moduri. Varianta amiabilă, la notar, este cea mai rapidă și mai puțin costisitoare. Cei doi foști soți stabilesc de comun acord cum se împart lucrurile, fără să mai ajungă în instanță. Dacă înțelegerea nu este posibilă, partajul se face în instanță, iar judecătorul decide cine primește ce, pe baza probelor aduse de fiecare.
În principiu, fiecare soț are dreptul la jumătate din bunurile comune. Totuși, dacă unul dintre ei poate dovedi că a contribuit semnificativ mai mult la achiziția sau la întreținerea acestora, atunci poate cere o cotă mai mare. Pe de altă parte, bunurile deținute înainte de căsătorie, moștenirile sau donațiile primite personal nu intră în partaj,ci rămân bunuri proprii.
Partajul include și dezbaterea împărțirii unor aspecte mai puțin vizibile, cum ar fi datoriile comune, ratele la bancă sau împrumuturile făcute pentru casă. La fel ca în cazul bunurilor materiale, și acestea se împart proporțional cu contribuția fiecăruia. Scopul este ca împărțirea să fie cât mai echitabilă și să reflecte realitatea contribuțiilor aduse de soți de-a lungul căsniciei.
Detalii legale importante de știut în timpul unui divorț
Înainte să începi procedurile de divorț, este esențial să știi sub ce regim matrimonial ai fost căsătorit. Dacă ai semnat o convenție matrimonială de tipul „separație de bunuri”, atunci fiecare își păstrează ceea ce a cumpărat pe numele propriu, iar partajul devine mult mai simplu.
Dacă nu ai avut un astfel de contract, trebuie să știi că bunurile comune rămân în coproprietate până la partaj, chiar și după ce divorțul este pronunțat. Asta înseamnă că, din punct de vedere legal, ambii soți sunt în continuare proprietari ai aceluiași imobil, până când instanța sau notarul decide altfel.
Pentru a-ți apăra drepturile, este important să păstrezi dovezile contribuțiilor tale: facturi, extrase bancare, chitanțe sau alte documente care arată că ai participat la plata bunurilor comune. Acestea pot conta decisiv în stabilirea cotei tale la partaj.
De asemenea, dacă există copii minori, instanța va analiza cu prioritate interesul lor atunci când bunurile trebuie să fie împărțite. În multe cazuri, locuința de familie rămâne temporar la părintele la care copiii locuiesc, pentru a le oferi stabilitate. Totuși, această măsură nu schimbă dreptul de proprietate, ci doar dreptul de folosință.
Divorțul are și implicații financiare: costuri de judecată, onorarii de avocat, taxe notariale sau cheltuieli de intabulare în cazul împărțirii imobilelor. În final, fiecare decizie privind casa și bunurile trebuie înregistrată legal, pentru a evita problemele ulterioare.