Ce se întâmplă cu un credit bancar la locuință în caz de deces

Un credit pentru locuință nu încetează automat la decesul titularului. Intră în dezbaterea succesiunii, moment în care apar mecanisme legale și financiare – succesiunea, asigurarea de viață, co-debitorii – care stabilesc cine și cum poate continua sau stinge creditul. Foarte important este să notifici banca despre situație și să știi dacă ai sau nu asigurare. Află din articol ce se întâmplă cu un credit în caz de deces, care este procedura și cum se poate continua sau stinge plata. 

Ce să știi despre creditul la locuință

Un credit pentru locuință (ipotecar sau imobiliar) este un împrumut luat pentru cumpărarea, construirea sau renovarea unei case ori a unui apartament, iar piesă centrală a acestuia în relația cu banca este garanția: imobilul ajunge, de cele mai multe ori, sub ipotecă în favoarea finanțatorului. Practic, banca își securizează recuperarea banilor prin dreptul de a urmări bunul dacă împrumutul nu mai este achitat conform contractului. 

În piață, creditele la locuință se diferențiază prin structură și condiții: dobândă fixă sau variabilă, perioadă de rambursare, avans, comisioane și modul de garantare (ipotecă pe imobilul cumpărat sau pe un alt imobil). În multe cazuri apare și o plasă de siguranță sub forma unei asigurări atașate creditului – de viață sau de risc -, care, în funcție de contract, poate acoperi soldul în situații precum decesul ori în caz de invaliditate totală permanentă. 

Pe de altă parte, dacă apare o problemă de plată, mecanismul financiar se înăsprește progresiv: întâi întârzieri și penalități, apoi, în multe contracte, posibilitatea declarării scadenței anticipate după o perioadă de neplată, ceea ce înseamnă că banca poate considera executarea întregului soldul rămas. 

În realitate, după perioade lungi de neplată pot apărea scadența anticipată și costuri penalizatoare, iar dacă situația nu se rezolvă, se poate ajunge la executare silită. 

Ce se întâmplă cu un credit la apartament sau casă în caz de deces

În ceea ce privește decesul titularului creditului de locuință, este foarte important de știut din start faptul că moartea acestuia nu șterge creditul, deci datoria de plată. 

Obligația de plată intră în masa succesorală, adică în patrimoniul celui decedat, alături de bunuri. În dreptul succesoral, moștenirea nu înseamnă doar active, adică locuință și economii, ci și pasive – datorii; iar legea stabilește clar că moștenitorii răspund pentru datoriile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia. 

Din perspectivă bancară, apar de obicei două planuri paralele. Pe de o parte, banca trebuie informată despre situație, ca mai apoi să ceară documente justificative, cum ar fi certificatul de deces. Iar pe de altă parte trebuie clarificat cine are dreptul legal să discute și să decidă în numele succesiunii. În multe situații, până la finalizarea succesiunii, accesul la bani și la conturi poate fi blocat, iar banca va permite operațiuni doar în baza unui certificat de moștenitor sau a unei hotărâri judecătorești. 

Cine preia, concret, responsabilitatea creditului? Depinde de context:

• Dacă există co-debitor/coplatitor (de exemplu, soț/soție sau altă persoană care a semnat creditul), banca îl poate considera în continuare obligat contractual la plată, independent de succesiune, pentru că și-a asumat de la început răspunderea de rambursare. 
• Dacă nu există co-debitor, atunci discuția se mută în succesiune: moștenitorii pot accepta moștenirea (și, implicit, și obligațiile), ori pot renunța. Legea acordă un termen de un an pentru exercitarea opțiunii succesorale de acceptare sau de renunțare, calculat de la deschiderea moștenirii. 

Procedura de după deces: cum se decide se ce întâmplă cu creditul

În primele zile după deces, realitatea birocratică se lovește de urgența financiară: ratele au scadențe fixe, iar banca operează după reguli interne stricte. De aceea, una dintre primele mișcări utile este notificarea băncii cu privire la deces și prezentarea certificatului de deces. 

Din momentul în care evenimentul ajunge oficial la bancă, aceasta poate bloca accesul la conturile titularului și va cere documente succesorale pentru a discuta mai departe despre active și datorii. 

Apoi urmează pasul care, practic, indică cine are dreptul legal să decidă asupra datoriei rămase: deschiderea succesiunii. Aici se clarifică moștenitorii și cotele, se inventariază bunurile și datoriile și se ajunge la documentul cel mai important, anume certificatul de moștenitor (sau, în cazuri litigioase, hotărâre judecătorească). 

În paralel, legea îți dă și o ieșire dacă succesiunea pare împovărătoare: renunțarea la moștenire care se face explicit, iar declarația se dă în formă autentică la notar și se înscrie în registrul notarial. În felul acesta nu vei avea de-a face cu datoria la bancă, dar nici cu bunurile din moștenire. 

Dacă tu, în calitate de moștenitor, preiei creditul, scenariile uzuale arată așa:

Continui plata ratelor temporar sau pe termen lung și negociezi cu banca formalitățile de actualizare a debitorului/ a garanțiilor, în funcție de politica băncii și de actele succesorale. Pentru bancă, important este cine are calitate legală și cum se menține disciplina de plată. 

Activezi asigurarea (dacă există): contactezi banca și/sau asigurătorul, deschizi dosar de daună și depui actele cerute – certificat de deces, acte medicale, documente de credit, situația soldului. Unele materiale explicative ale băncilor despre asigurările pentru credite indică explicit că despăgubirea poate acoperi soldul rămas.

Stingi creditul prin vânzarea imobilului dacă restul de moștenitori nu vor sau nu pot susține ratele. Într-un credit ipotecar, miza este că imobilul e gajat prin ipotecă, iar banca va urmări recuperarea datoriei din valoarea bunului dacă nu există altă soluție viabilă.