Cum au păstrat detaliile arhitecturale ale unei case de la 1930, într-o renovare care a durat un an

Dialogul dintre trecut și prezent a fost punctul de plecare în renovarea unei case bătrânești din Topoloveni, construită în urmă cu aproape un secol. Beneficiarii, care folosesc locuința temporar, la sfârșit de săptămână sau în vacanțe, și-au dorit o casă care să păstreze ceva din aerul vechi, dar care să fie adusă totuși în contemporan din punct de vedere al confortului.

Casa, construită în jurul anului 1930, este moștenire de familie și fusese abandonată pentru șapte ani când au început lucrările. Perioadă de abandon care a dus la degradarea sa rapidă, dar fără să distrugă structura. După câteva discuții purtate cu arhitectul Silviu – Alexandru Preda, beneficiarii s-au gândit la o metodă de abordare care să presupună cât mai puține intervenții. S-a mers pe ideea de consolidare și pe păstrarea cât mai multor elemente originale de arhitectură, cu reparații doar acolo unde era neapărată nevoie. Poziționarea casei a influențat mult direcția proiectului. Biserica, aflată în imediata apropiere, a determinat culoarea exteriorului. Alegând albul pentru fațadă, casa a devenit, cel puțin la nivel vizual, parte din ansamblul bisericii, fiind stilizată ca o machetă de ipsos la scara unu la unu.

Arhitectura casei este specifică începutului de secol XX. Este o locuință tip, cum se mai observă câteva în vecinătatea imediată. Casa este configurată cu un acces central într-o cameră de primire, din care se intră în două camere principale de locuit, în stânga și în dreapta. Există și un spațiu secundar care dă către spatele curții.

„Stilul arhitectural este mult spus clasicist, însă casa aspiră spre un model autonom. Are decorație minimală, riguroasă, un model «de catalog» în perioada respectivă, cu patru coloane ce marchează accesul și scara principală”, explică arhitectul Silviu – Alexandru Preda.

Anvelopare termică vs. decorații originare ale fațadei

Renovarea casei a presupus intervenții minimale. În primul rând, a fost schimbat acoperișul. S-a optat tot pentru o învelitoare de tablă, foile fiind îmbinate la fel ca în trecut. Jgheaburile și burlanele au fost înlocuite prin realizarea unui sistem de drenare al apei perimetral. Tehnica, folosită mult în Japonia, face ca scurgerea apei să fie „la picătură”, pe tot perimetrul casei.

Tâmplăria a fost și ea schimbată și este, probabil, elementul cel mai vizibil la final de șantier. Alegerea ferestrelor a fost privită ca un accent al contemporaneității, în dialog cu învelitoarea de tablă și în contrast cu fațada casei. Beneficiarii și-ar fi dorit să păstreze tâmplăria originală, dar recuperarea ei a fost imposibilă. O atenție deosebită a fost acordată păstrării decorațiilor exterioare. Refacerea detaliilor de pe fațadă s-a realizat într-o manieră inedită, „zgâriind tencuiala”. A fost păstrat modelul inițial, dar mai riguros, fiind vorba de decorații standard, realizate după șablon. Casa este locuită temporar, așa că beneficiarii au hotărât să nu o anvelopeze cu termosistem pentru a-i păstra proporțiile arhitecturale și decorațiile fațadei.

Este foarte important să alegem materiale cât mai apropiate de spiritul casei existente, crede arhitectul Silviu – Alexandru Preda. Ori dacă aducem materiale contemporane, cum sunt, în cazul de față, ușile mari de sticlă de la bucătărie, să le integrăm în ansamblu, potențând calitățile acestuia. În cazul casei din Topoloveni nu vorbim despre o restaurare, care este un proces mult mai complex și mai elaborat, ci de o renovare la nivel practic, spune arhitectul. Dar deși lucrările au fost relativ simple, ele au schimbat major modul în care casa este pusă în valoare, ca expresie arhitecturală, dar și practic, ca locuință adusă în contemporan.

Singura modificare în interior a fost integrarea unei băi cu duș

Nici în interior nu s-a intervenit foarte mult. În cele două camere, pardoseala veche a fost recondiționată. Singura modificare la nivelul compartimentării a fost integrarea, în holul de la intrare, a unei băi cu duș. Anexa a fost transformată în bucătărie și cameră tehnică, pardoseala fiind înlocuită, inedit, cu o placare din cărămidă arsă, pentru a păstra atmosfera unei locuințe ce s-a aflat în mediul rural, acum Topoloveniul fiind un oraș în dezvoltare. Sistemul de încălzire al casei a fost și el adaptat nevoilor actuale de confort. Inițial, existau două sobe de teracotă. Soba din camera de la drum a fost păstrată și recondiționată. În schimb, cea de-a doua sobă a fost înlocuită cu un șemineu modern. Pentru toată casa a fost integrată o centrală termică.

„Șantierul a durat aproximativ un an, iar cea mai mare provocare a fost lucrul cu oamenii, echipa de constructori fiind foarte tânără, doi băieți puțin peste douăzeci de ani, întorși după o experiență în Occident. Ne-am propus să folosim entuziasmul lor ca un avantaj, de unde a apărut și ideea de a reface decorația aproape «meșteșugărește», chiar dacă imperfect, acesta devenind un element distinct în raport cu celelalte case asemănătoare din zonă”, povestește arhitectul Silviu – Alexandru Preda.

„Pare mai ușor pentru oameni să opteze pentru o casă nouă, pe care o construiesc de la zero și consideră că o fac așa cum cred ei”, spune arhitectul Silviu – Alexandru Preda, referindu-se la discuțiile despre casele vechi versus cele noi. „De fapt, ambele abordări sunt posibile, atât renovarea și restaurarea, cât și locuințele noi și ambele pot fi de valoare arhitecturală, întrebarea fiind unde începem să vorbim asta? Formă, spațiu, proporții, formă, lumină, materiale, decorație… Arhitectura este una dintre cele șapte arte, dacă nu greșesc, iar asta este extraordinar, atât în cazul caselor vechi aduse în contemporan, cât și pentru locuințele noi, în ambele cazuri trebuie să vrem ceva, să construim identitate. În cazul nostru, ne-am propus să facem asta îmbinând noul și vechiul, deopotrivă”.

Foto: Sabin Prodan