O fotografă trăiește într-o casă pe roți de 20 metri pătrați, cu dormitor suspendat și munții la picioare

Nume: Gabriela Isadora, fotografă
Localitate: sat Gura Râului, judeţul Sibiu
Tip de locuință: tiny home/casă pe roți
Suprafață: 20 de metri pătrați
Stă aici: din 2017

Când era copil, Gabriela Isadora nu bătea mingea pe asfaltul din Târgu Mureș cu cei de vârsta ei, ci mergea prin pădure, pe poteci moi de frunze, și își umplea plămânii cu mirosul proaspăt de verdeață. Mai târziu, în viața de adult, a zburat în toate colțurile lumii, ca jurnalist militar pentru Guvernul român, fundraiser pentru organizația United Way sau manager de relații cu clienții la o corporație multinațională americano-franceză. Călătoriile erau făcute în viteză, pe repede înainte, într-un ritm care nu-i pria.

„Asta e viața pe care vrei să o trăiești? Răspunsul «Nu!» a venit imediat. Deși călătoream tot timpul cu jobul și întâlneam oameni din culturi diferite în fiecare săptămână, mă simțeam goală. Călătoriile în viteză nu mă reprezintă. Știam că vreau să văd lumea cu piciorul, să fac pași mici, să vorbesc cu localnicii din sate îndepărtate, să le înțeleg traiul, diferențele și să învăț de la ei, de la viețile lor. Și am decis să devin profesor. Propriul meu profesor”, scria ea pe blog în 2013.

De patru ani își trăiește un vis care a încolțit atunci: de a locui în natură. Căsuța ei pe roți, de doar 20 de metri pătrați, este parcată în Gura Râului, județul Sibiu, într-o livadă de meri de 4.000 de metri pătrați. Sunetele satului se aud stinse de pe coasta unde e cocoțată căsuța, căci primul vecin este la 80 de metri. Căsuța Plimbăreață, cum a numit-o Isadora, e înconjurată întâi de meri, apoi de pădure, iar vecini apropiați îi sunt cerbii, vulpile și păsările. Cea mai îndrăgită piesă de mobilier din casă este etajera de deasupra geamului, pe care ține borcane cu ingrediente pentru gătit, pentru că poate schimba puțin aspectul bucătăriei doar schimbând conținutul din borcane.

A știut exact cum vrea să arate casa ei pe roți, așa că a proiectat-o singură. Pe un șasiu de 6,6 metri lungime și 2,44 metri lățime au fost ridicate până la patru metri înălțime patru spații: bucătărie – cu un cuptor pe gaz, living – cu un geam rotund și colț de citit, baie – cu duș și cu toaletă compost, și dormitor. A folosit și materiale second hand, cum ar fi lambriurile exterioare. „A fost decizia mea să aduc lemnul din Austria, de la o cabană care se demola, din dorința de a avea o amprentă mai mică asupra mediului. Îmi place mult conceptul de a reda viața unor obiecte vechi, de a face ceva din ceea ce alții ar pune pe foc”, povestește Gabriela.

Investiția inițială a fost de 15.000 de euro, la care s-au mai adăugat încă 2.000 de euro imediat după prima iarnă, când în Gura Râului au fost chiar și minus 15 grade și a înghețat instalația de încălzire. La izolația de 15 centimetri și la dușumeaua inițială a mai adăugat încă un rând de pardoseală, cu încălzire. Iar la cutia tehnică din afara casei a montat un ventilator cu aer cald pe care l-a programat, în nopțile foarte reci, să pornească la anumite intervale de timp.

Totuși, din 2017, de când locuiește în Căsuța Plimbăreață, au început să se simtă și greșelile de proiectare. Cabina de duș a trebuit ridicată pe niște piciorușe de lemn de 20 de centimetri, pentru că nu se scurgea apa. Lambriurile SH aduse din Austria s-au dovedit a fi pentru interior, din lemn subțire, așa că au fost recondiționate de două ori, pentru că s-au decojit și s-au umflat în mod repetat. Nici amplasarea lor, în poziție orizontală, n-a ajutat prea tare la scurgerea apei.
„Toată apa care cădea pe căsuță de la ploaie, de la topirea zăpezii, parcurgea un drum șerpuit pe orizontală”, își aduce aminte.

A rezolvat problema prin construirea unei terase acoperite, pe două laturi ale căsuței – o lungime și o lățime – și prin montarea unui sistem de captarea a apei de pe acoperiș (a fost nevoie de niște burlane pe care le-a găsit numai în Olanda, speciale pentru construcții mici).

A mai avut bătăi de cap cu mirosul de la toaleta compost care, în ciuda sistemului de ventilație care funcționa tot timpul, era adus în casă când bătea vântul foarte tare. A rezolvat problema golind mai des toaleta, în special în perioadele cu vânt puternic. Vara, când e foarte cald, resimte lipsa unui sistem de ventilație a aerului din casă. Cel puțin în dormitor, care este la etaj, nu poate să doarmă. O ajută faptul că a parcat casa sub un nuc și ca să aerisească și să răcorească înăuntru deschide toate geamurile de pe partea de nord și le închide pe cele de pe sud. „Recomand un sistem de ventilație, poate chiar o climă. Iarna e foarte ok, că se încălzește repede și e foarte plăcută temperatura sus, dar vara este o problemă”, adaugă ea.

Mașina de spălat mai e o provocare. Mai exact, centrifugarea. „În momentul în care centrifughează, te rezemi de mobilă și îți face masaj. Nu e în favoarea structurii, deși e una mobilă”, crede Isadora. A pus două covoare antișoc, unul pe orizontală și unul pe verticală, dar problema încă există.

Dacă ar fi să-și proiecteze din nou casa, pe lângă faptul că n-ar mai face aceste greșeli – care au costat-o în plus 1.200 de euro -, ar face-o pe un șasiu mai mare, de opt metri. „Iarna simți că e spațiu foarte mic, când toată viața ta e acolo, nu se extinde cu grădina, cu terasa”, recunoaște ea.

Pentru cei care sunt deciși să se mute într-un tiny house, Isadora are un sfat: „Recomandarea mea este să viziteze și să stea măcar câteva zile într-un astfel de spațiu. Apoi să fie siguri că pot renunța la multe dintre lucrurile pe care le dețin”. Și să ții cont că pregătirea terenului unde va fi amplasată căsuța este consumatoare de timp. Să vezi cum faci cu apa și curentul, cu poziția și nivelarea terenului, dacă e cazul. Fă traseul în prealabil, ca să vezi curbele strânse, cablurile de curent care atârnă prea jos.

Pentru mutarea căsuței ai nevoie de o mașină de teren (sau, pentru distanțe scurte, un tractor), permis de conducere categoria B+E și oglinzi suplimentare. Viteza cu care merge o mașină de teren ce tractează o casă trebuie să fie de 40-60 kilometri/oră, pentru că altfel este mai greu de stabilizat dacă există curenți, iar distanța de frânare este mai mare.

Chiar și cu micile greșeli și inconveniente, viața Isadorei are un ritm mai molcom decât înainte, mai cu răbdare, cu mirare de cum se schimbă natura de la anotimp la anotimp. În jur nu miroase a ciment, ci a iarbă. Cumpără produse de la săteni, face trasee pe munte, fotografiază datinile locului. A câștigat libertate, iar viața nu mai e așa de scumpă ca la oraș: are cheltuieli mici de încălzire și întreținere. Se simte acasă, deși s-a născut la 150 kilometri de aici.

Arată-ne cum e la tine acasă! Scrie-ne pe adresa de mail [email protected] și cineva din echipa noastră îți va răspunde cât de curând