Viața în autorulotă: un cuplu de jurnaliști, teleleu de 8 ani

În 2013, jurnalista Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț au renunțat la garsoniera închiriată din București, s-au mutat într-o autorulotă și au pornit la drum prin România, ca să documenteze și să scrie despre cum trăiesc oamenii. Așa s-a născut Teleleu.

De când au pus pe picioare proiectul, Elena și Cosmin au scos o carte, au făcut două filme documentare (Ultimul căldărar în 2016 și Rezidentele în 2018), au publicat nenumărate materiale și de vreo doi ani și-au schimbat și autorulota.

Când am sunat-o pe Elena pentru acest articol, în august 2020, ea și Cosmin se aflau în Lisabona. Pandemia i-a prins în Portugalia, unde au lucrat la o serie de texte despre românii din diaspora. Am întrebat-o dacă mai știe în câte orașe au fost cu autorulota în toți acești ani, dar a pierdut șirul.

O redacție pe patru roți

De aproximativ șapte ani, mașina lor înseamnă acasă pentru Elena și Cosmin. După ce au renunțat la job-urile oficiale (Elena a fost redactor-șef adjunct la revista Marie Claire, iar Cosmin a făcut, vreme de 15 ani, fotografii de modă și publicitate), „au plecat teleleu pentru a înțelege România profundă și pentru a documenta doar acele subiecte complexe în care cred cu adevărat”.

În Lisabona, au parcat autorulota în curtea unei foste fabrici și fac muncă de birou (Elena ascultă interviuri și lucrează la texte, Cosmin alege și editează fotografii) și pregătesc două portrete ale unor familii de români stabilite în regiunea Algarve, care lucrează în turism, și portretul unei comunități – Poienile de sub Munte, Maramureș – care s-a mutat efectiv în Portugalia. Anul acesta nu se vor întoarce în România. „Nu vrem să ne oprim din proiectul despre românii din diaspora. Ne temem să nu se închidă granițele și să nu mai putem pleca din România”, explică Elena.

O mașină nouă și ceva mai mult confort

În 2013, când au luat decizia să se mute într-o mașină, îi atrăgea foarte mult ideea unui Volkswagen California. Dar și nouă, și la mâna a doua era prea scumpă. Plus că n-are veceu, duș și nu e nici izolată. Ulterior, prin intermediul unui coleg de facultate de-ai lui Cosmin, au cumpărat prima autorulotă la care au renunțat, după ce au folosit-o cinci ani și după ce au publicat cartea Acasă, pe drum. 4 ani teleleu. „Cartea se numește 4 ani teleleu, dar efectiv până a apărut se făcuseră vreo cinci”, spune Elena.

Au simțit acel moment ca pe un punct de cotitură și au stabilit că trebuie să schimbe mașina. S-au orientat spre un van, nu neapărat pentru că oferă mai mult spațiu de mișcare, ci pentru că are alte avantaje. E nouă, nu mai trebuie să o repare tot timpul, patul nu mai este lipit de tavan, iar scaunele din față se întorc și se transformă în două fotolii. „Înainte, patul cobora de sus, iar Cosmin trebuia să aștepte să mă trezesc ca să poată să-și facă un ceai”, povestește Elena.

Mașina are 6 metri lungime, 2 metri lățime și 2,8 înălțime. O parte e ocupată de baie. În fața băii e un frigider și un dulap, după care urmează o masă, banchetele din interior, scaunele de la șofer, aragazul, dulapuri pentru bucătărie. „Spre exemplu, eu fac un pas și jumătate de la pat până la banchetă. Spațiul de pe hol – unde sunt acum – e loc cât să te piepteni sau cât să-ți ridici coatele să te îmbraci”, spune Elena.

Principii de trai într-o autorulotă

Atunci când decid să cumpere un lucru, renunță la altul. „Dacă luăm ceva, regula este că dăm ceva sau aruncăm dacă e stricat.” Plus că nu au prea multe lucruri, iar „într-o autorulotă nu-ți poți permite luxul de a cumpăra un obiect doar pentru că îți place”, subliniază Elena.

Duc o viață simplă. Elena gătește mâncăruri rapide – omlete, paste, o mămăligă atunci când sunt pe fugă. „Când stăm locului, am timp să fac o ciorbă sau o tocăniță din care mâncăm două zile”. Cosmin glumește și spune că se ocupă cu lucrurile murdare: umple mașina cu apă și golește toaleta. În rest, fac totul împreună: Elena spală vasele și Cosmin le șterge; Elena face curat și Cosmin scutură lenjeria pentru că fiind mai mereu pe drum se adună mai mult praf decât într-o casă.

Elena și Cosmin nu doar trăiesc împreună, dar, mai ales, lucrează împreună. „Cosmin e colegul meu, cel mai bun prieten al meu, iubitul meu. Nu aș putea să fac toate lucruruile astea fără el. Suntem și norocoși că ne potrivim foarte bine. Nu-ți imagina că nu ne certăm niciodată. Ne certăm pe tot felul de chestiuni mărunte și imature”, recunoaște Elena.

Să trăiești teleleu, înseamnă să fii mai liber

Traiul în autorulotă te învață să fii liber. „Cu cât cheltui mai puțin, cu atât ești mai liber, pentru că ai nevoie de mai puțini bani. Avem libertatea să spunem nu diverselor proiecte care vor să se asocieze cu noi”, spune Elena.

Categoric, să trăiești într-o autorulotă este mai ieftin decât să locuiești într-o casă. În cazul ideal, în care nu trebuie să cumpere ceva anume sau nu se strică ceva la mașină, Elena și Cosmin dau banii doar pe motorină și pe mâncare. Nu pot spune cu exactitate de câți bani au nevoie într-o lună. Ca să afle asta ar trebui ca, la final de an, să adune toți banii cheltuiți, inclusiv dacă ar cumpăra o lenjerie de pat sau o pereche de pantofi, și să-i împartă la 12 luni, calcul pe care nu l-au făcut niciodată. Spre exemplu, în luna în care au fost restricții de circulație în Portugalia din cauza pandemiei și în care au stat la o mănăstire românească, au cheltuit doar 100 de euro. În schimb, în iulie, au fost nevoiți să schimbe bateriile la mașină și doar asta i-a costat 600 de euro. „A fost o gaură în buget”, spune Elena, după care adaugă că tocmai de asta nu poate să facă un estimat al cheltuielilor lunare.

Pe de altă parte, viața teleleu înseamnă și multă singurătate. Elena recunoaște că sunt înconjurați de mulți oameni, că trăiesc în mijlocul celor despre care scriu, dar cei pe care îi iubesc sunt departe. „Nu ne-am văzut mamele, eu nu mi-am văzut sora, Cosmin nu și-a văzut fiul”.

Viața în autorulotă nu e ca pe Instagram. „Acum, după ce vorbesc cu tine, merg să-mi fac duș, lucru care presupune efort. Trebuie să scot toate lucrurile din baie, să mă spăl, după care să șterg pe jos, să șterg pereții cu șervețele și să pun totul la loc. Însă, prin meseria pe care o fac, cel mai mare avantaj al acestui mod de viață, este că avem privilegiul să putem trăi mai multe vieți într-una”, încheie Elena.

Fotografii de Cosmin Bumbuț