VIDEO The Dog’s Home: de la câinele meu am învățat să nu îmi pierd încrederea în oameni
Într-o garsonieră de 43 metri pătrați din Timpuri Noi, amenajată cu grijă și cu o vedere grozavă spre Dâmbovița, trăiește o mică și tânără familie formată din Cristina, Alex și Phoebe, cățelul lor găsit pe stradă la începutul pandemiei. Cristina are 23 de ani, s-a născut și a crescut în București, dar a avut norocul să locuiască la curte, înconjurată de mică de tot felul de animale pe care le găsea pe stradă și avea grijă de ele până când le găsea o casă potrivită.
E pasionată de tot ceea ce înseamnă vizual – iar asta se vede și în casa ei super colorată și plină de ilustrații, multe din ele făcute chiar de ea -, a terminat o facultate de Comunicare, apoi s-a îndrăgostit de fotografie, a urmat un master în sensul ăsta, iar de doi ani e editor video lovedeco.ro. Când ea și iubitul ei au găsit-o pe Phoebe, erau încă studenți, amândoi cu job-uri full time, un alt animal în foster, și nu foarte pregătiți să adopte un cățel, dar nu au putut rezista drăgălășeniei.
Cel mai de preț lucru pe care spune Cristina că l-a învățat până acum de la Phoebe e să nu-și piardă încrederea în oameni.
Acesta este al doilea episod din seria „The Dog’s Home”, în care mergem în casele oamenilor nu ca să vedem cum sunt amenajate, ci ca să cunoaștem patrupezii care locuiesc în ele. În cazul ăsta e vorba de cățelul Phoebe, iar de povestit, povestește Cristina Lazăr.
Am copilărit în București, și am avut bunicii tot aici, deci nu am avut o „țară” unde să mă duc verile, dar am avut norocul de a sta la curte. Îmi aduc aminte de jucatul cu mingea în fața porții până ieșea mama după mine să mă cheme la masă, de leapșa și de plimbările cu bicicleta.
Am crescut la curte și am avut mereu cel puțin un animăluț pe acolo. Primul cățel al meu l-am primit după lungi insistențe la vârsta de opt ani, după a mai urmat o pisică, un iepure, o țestoasă, și mai multe animale în foster.
Alor mei nu le-au plăcut animalele niciodată, dar au trebuit să se obișnuiască cu ele, căci găseam odată la câteva luni pisici, căței sau păsări pe care obligatoriu le luam cu mine acasă. Acum au doi căței ai lor, iar pe Phoebe o adoră, cel puțin mama. De la mama am învățat să fiu puternică și calculată, așa cum îmi aduc aminte că era ea de când eram copil.
De la Phoebe încerc să învăț să nu îmi pierd încrederea în oameni. Mă fascinează cât de sociabilă este și cum interacționează cu orice persoană îi oferă puțină atenție. Mi se pare impresionant câtă încredere are în oameni, ea fiind un cățel găsit pe stradă.
Primul cuvânt care-mi trece prin minte când mă gândesc la Phoebe este familie, mi se pare că ne-am coagulat cumva în formula asta de trei și suntem propria noastră mică familie.
Locul ei preferat este pe birou, muncim de acasă acum, iar în timpul zilei stă lângă noi și se uită la rațe. În fața geamului este un râu, iar acolo se strâng rățuște, și ei îi place să stea și să se uite la ele. Un fel de televizor pentru căței.
Jucăria ei preferată este cea mai nouă pe care o avem la momentul respectiv, dar una care a rămas de câțiva ani încoace este gogoașa ei, cu care s-a jucat încă de prima oară de când am luat-o. A distrus-o pe prima, acum suntem la gogoașa numărul doi.
În doi ani de de când o avem pe Phoebe am învățat să fiu mai responsabilă cu lucrurile din jurul meu, responsabilă cu ea, dar și cu ce lăsăm, unde lăsăm, când lăsăm pentru că se poate întâmpla să dispară… pentru totdeauna.
Ultima năzbâtie pe care a făcut-o în vara asta a fost să prindă pe masă o cutie de bomboane pe care a devorat-o singură acasă, cu tot cu ambalaje. Are o plăcere vinovată în ceea ce privește mâncarea, dar nu chiar mâncarea, ci băutura. Trebuie să avem mare grijă cu tot ce este alcool și rămâne prin casă pentru că și-a băgat botul în pahare de vin, de votcă, de whisky și de bere.
Face o mare diferență atunci când sunt tristă sau am stări proaste, pentru că vine și se cuibărește în mine și, cumva, nu mai am cum să fiu supărată cât timp mă joc cu ea.
Printre lucrurile care-mi aduc cea mai mare fericire în viața asta se numără plimbările și cafelele, uitatul la filme cu Alex, să beau un pahar de vin alături de prieteni, să petrec timp cu Magda, sora mea mai mare, și să dorm până târziu cu Phoebe.
