LIFE

7 femei povestesc cum este să lucreze în nișe home&deco dominate de bărbați

publicat pe 08 mart. 2022

    Din peste 4000 de profesii afișate pe lista Clasificării ocupațiilor din România, 19 sunt exclusiv la genul feminin (bonă, educatoare, moașă) și doar două au variante și de feminin, și de masculin (din domeniul cultelor religioase). Restul sunt toate la masculin. Dar pentru că pasiunea nu ține cont de astfel de etichete scrise pe o hârtie, am intervievat șapte femei care lucrează în nișe dominate de bărbați.

    De la inginerie, arhitectură și consiliere în domeniul hotelier, până la montarea parchetului și înrămarea tablourilor, doamnele au povestit despre piedicile pe care le întâmpină pentru că sunt prea puține femei în specialitățile lor.

    1. Roxana Ioniță, 43 de ani, rămar

    Cu mănuși, ochelari de protecție și șorț, Roxana măsoară pânza, taie lemnul la fierăstrăul circular și asamblează rama la instalația pneumatică cu capse. Până acum, s-a reprofilat de trei ori. A lucrat în bancă și la o firmă de construcții, iar pentru că soțul ei este artist plastic, au făcut un atelier unde să-și înrămeze lucrările. Cum pe piața din Buzău nu exista competiție, au deschis ușile clienților și au transformat atelierul în business-ul Casa cu Rame. Roxana spune că s-a calificat la locul de muncă, exersând, iar bazele le-a învățat de la cei care i-au vândut utilajele.

    Oamenii se așteaptă ca jobul ei să se termine după preluarea comenzilor și se miră când află că din mâinile ei iese un produs finit – o lucrare înrămată.

    „Cea mai mare provocare este să primesc încrederea bărbaților care-mi aduc lucrări că sunt în stare să înrămez. Până la urmă văd nu doar că sunt în stare, ci chiar sunt impresionați de calitatea lucrării. Așa ne spun întotdeauna, că femeile sunt mult mai atente la detalii.”

    Spune că sunt destul de multe femei în această nișă, dar percepția generală a rămas ca înainte. „Că rămar e un bărbat, geamgiu e un bărbat. Dar dacă ar fi totuși mai multe femei rămar, ar fi mult mai multă atenție la detalii și lucrările ar fi finisate impecabil”, a spus ea.

    2. Anda Andronic, 37 de ani, inginer instalator în domeniul gazelor naturale

    Spre deosebire de prietenele ei, Anda a avut mereu înclinație spre materiile tehnice de la școală – matematica, fizica. În plus, membrii familiei ei – părinții și fratele – sunt toți ingineri, astfel că i s-a părut firesc să aleagă același drum profesional. Deși primește deseori întrebarea „Asta nu e o meserie pentru bărbați?”, ei îi place că este diferită.

    Cel mai des oamenii își închipuie că, în calitate de inginer instalator în domeniul gazelor naturale, ea realizează cu mâinile ei instalațiile de gaze – cum ar fi cele de la aragaz sau de la centrala termică. În realitate, ea proiectează și supraveghează execuția instalațiilor din casele oamenilor, dar și a celor de pe stradă – conducta de distribuție, de transport de gaze.

    Petrece mare parte din timp la birou, dar în 30% din program este pe teren – „pe șanț”, cum zice ea -, unde glumește că nu merge cu tocuri de zece centimetri sau machiată. Ținuta trebuie să-ți ofere protecție așa că se echipează cu cască de protecție, vestă sau geacă reflectorizantă și bocanci.

    „O luptă zilnică este să te ia lumea în serios și să nu te vadă doar ca pe o «tută», ca pe o «întreținută» sau doar «pila» cuiva. Dacă am fi mai multe femei în această nișă am avea mai multă credibilitate, mai repede”, spune Anda.

    Firma la care lucrează a încheiat recent două lucrări de importanță națională și care au legătură cu conducta care transportă gaze naturale între Bulgaria, România, Ungaria și Austria. În companie sunt peste 100 de bărbați și șapte femei, iar Anda e colegă de 15 ani cu mama ei.

    Deși îi place în continuare meseria pe care și-a ales-o, și-a mai descoperit o pasiune: interacțiunea cu oamenii. Așa că acum organizează evenimente în grădina La Rățuște, din București, și îl ajută pe soțul ei, care este fotograf.

    3. Manuela Negrilă, 32 de ani, arhitectă urbanistă

    Pentru Manuela, diferența dintre bărbați și femei aproape că nu exista când era la Facultatea de Urbanism – părea că ambele categorii erau tratate doar în funcție de cât de bine își făceau meseria. Însă când a intrat pe piața muncii și a început să-și caute un mentor, și-a dat seama că bărbații erau mult mai vizibili în domeniu. Iar când spunea cu ce se ocupă, oamenii o întrebau dacă se pricepe și la machiaj, din moment ce sigur arhitecții sunt buni la desen și la îmbinat culorile, sau dacă are înclinații și spre modă. În timp ce colegii săi bărbați primeau deseori reacția: „Păi și când îmi faci și mie o casă?”.

    „Una dintre cele mai mari provocări este accesul la clienți. Am observat că aceștia, dacă nu au neapărat o recomandare, se îndreaptă mai degrabă către colegii mei bărbați. Din fericire, dacă ajungem să avem o întâlnire și stăm de vorbă despre nevoile lor și cum aș putea să îi ajut, profesionalismul contează mai mult decât genul persoanei pe care o aleg clienții ca proiectant”, spune ea.

    Femeia de 32 de ani spune că i-a plăcut întotdeauna arta, dar nu a fost suficient de talentată încât să urmeze Facultatea de Arte și i-au plăcut și matematica și fizica, dar nu suficient cât să fie inginer. Astfel că a ales varianta de mijloc, arhitectura, cu specializarea urbanism – „o îmbinare perfectă între arhitectură, sociologie, economie”.

    Jobul ei presupune, printre altele, discuții cu clienții pentru alegerea terenului astfel încât să poată construi ce își doresc, propuneri de concepte și realizarea proiectelor. Dar și susținerea proiectelor în comisiile tehnice de la primărie și alte instituții ale statului de unde trebuie să obțină avize și acorduri pentru a aproba documentația. Acest lucru poate să dureze chiar și cinci ore. Manuela își amintește că prima dată când a fost să prezinte în comisie, a plâns din cauza comentariilor răutăcioase. Acum le sfătuiește pe femeile care se gândesc să aleagă această nișă: „Le-aș spune că nu este ușor, dar merită. Ar trebui să se înarmeze cu răbdare și să fie rezistente. Să-și găsească mentorii potriviți – există femei minunate în domeniu. Comentariile despre proiectele voastre nu sunt despre voi. Este important să faceți diferența aceasta și să nu vă afecteze.”

    Este însă optimistă. În cei șase ani în care a fost asistent universitar la Facultatea de Urbanism a observat că procentul de studente crește, iar în unele grupe chiar este majoritar.

    4. Andra Spânu, 38 de ani, arhitectă și designer de interior

    Andra crede că oamenii se așteaptă ca o femeie să fie doctoriță, profesoară sau avocată. Asta așteptau de la ea și părinții ei – mama, medic, și tatăl, judecător. Însă ei i-a plăcut dintotdeauna să deseneze, astfel că a ales un drum care a ridicat multe sprâncene în familia ei: arhitectura. În anul în care a absolvit facultatea, 2008, erau doar 25% fete din cei 90 de studenți.

    „Unii cred că stau toată ziua în birou și desenez, iar alții, dimpotrivă, își imaginează că stau toată ziua pe șantiere. Adevărul e la mijloc. Este o meserie foarte complexă, interdisciplinară. Nu trebuie să știi numai să desenezi, ci trebuie să știi legislația, să discuți cu mulți oameni din diverse domenii”, spune ea.

    Pentru că o arhitectă lucrează aproape numai cu bărbați, munca ei începe dinainte de a demara proiectul – trebuie întâi să le câștige încrederea, să le arate că este o profesionistă.

    „Dacă tu nu prea știi despre ce vorbești, clientul și constructorul vor face ce vor și tu scapi proiectul din mână”, spune Andra. „Trebuie să demonstrezi că ai cunoștințele necesare, că poți să propui soluții tehnice, astfel încât să fii luată în serios.”

    Pe lângă jobul full time, Andra gestionează împreună cu o prietenă un magazin fizic și online de produse sustenabile pentru copii, Bebe Pufulete. Se ocupă de el seara, în weekenduri. Non-stop, glumește, „E un fel de al treilea copil.”

    5. Raluca Scutaru, 40 de ani, fost inginer constructor, acum antreprenoare

    Când era mică, Raluca nu prea știa ce drum voia să urmeze, dar voia să fugă de orice ramură umanistă. Îi plăcea matematica, iar faptul că în liceu a prins drag de construcții după ce a început să meargă pe șantier cu tatăl ei, inginer, i-a dat o direcție profesională clară.

    A urmat Facultatea de Construcții și, deși oamenii din jurul ei credeau că face muncă de birou, și-a petrecut primii ani de angajat în noroaie, ca să verifice calitatea lucrărilor. „Dar eu eram fericită acolo, un mister pentru toată lumea, inclusiv pentru soțul meu”, spune ea.

    A locuit doi ani în China, iar la întoarcere, după multe investigații, a aflat că durerile atroce care îi apăruseră în abdomen erau provocate de o boală numită endometrioză, pentru care nu există încă tratament de vindecare completă. Au urmat două operații chirurgicale, o depresie și lupta cu infertilitatea, pe care însă Raluca a câștigat-o. Când s-a născut primul dintre cei doi copii, era în căutarea unui pat la nivelul solului și, pentru că n-a găsit ceva care s-o mulțumească, a deschis Lura Atelier, care produce mobilier pentru copii.

    Din 2017, de când a deschis business-ul, a făcut de toate: de la facturi, relații cu clienții, recrutări, achiziții de materiale, promovare, până la website, crearea produselor și verificarea calității. Însă unul dintre marile avantaje ale antreprenoriatului este că își poate face programul singură, deci să-și ia liber când durerile cauzate de endometrioză nu-i permit să funcționeze normal.

    Cu urme de praf sau de vopsea pe haine, rareori cu un șorț negru pe deasupra, își petrece acum mare parte din timp în atelier, alături de cei trei bărbați angajați, verificând produsele în lucru și oferind consultanță echipei privind modelele, formele și culorile alese de clienți. „Sunt acolo pentru ca orice produs care iese din atelier să respecte valorile brandului”, spune ea.

    După ce a lucrat cu bărbați pe șantier și după munca de până acum la Atelier, concluzia Ralucăi este că nișele de bărbați sunt diferite, în funcție de nivelul de educație.

    „Într-un fel lucrezi cu muncitorii necalificați pe șantier și în alt fel lucrezi într-o firmă de IT dominată de bărbați. În general e important să le câștigi respectul. Unora prin atitudine, altora prin performanță. Trebuie să te impui, totul depinde de felul în care acționezi”, a mai spus ea.

    E de părere că ar fi mai multe piese de mobilier de calitate dacă echipele din domeniul ei ar fi formate la egalitate din femei și bărbați, pentru că „bărbații în general tind un pic către «merge si așa»”.

    6. Georgiana Enache, 51 de ani, antreprenoare în domeniul parchetului

    O colaboratoare a numit-o pe Georgiana „mână de fier în mănușă de catifea”. Ca mulți antreprenori, este omul bun la toate în business-ul ei, Alma Parchet. Vinde parchet din lemn masiv și stratificat, face măsurătorile și recomandă soluțiile, întocmește contracte, desemnează echipa de colaboratori potrivită pentru proiect, verifică execuția lucrării și încasarea facturilor, semnează procesul verbal de finalizare a lucrării. În paralel se ocupă și de contabilitate primară, marketing și postări pe social media, de relația cu furnizorii și gestiune.

    Este mereu îmbrăcată și încălțată comod pentru că oricând se poate ivi o vizită pe șantier sau e nevoie de două mâini în plus la descărcat și încărcat materiale. Spune că unul dintre motivele pentru care iubește lemnul este că s-a născut într-o zonă frumoasă și împădurită a județului Prahova, mai sus de Vălenii de Munte. Celălalt motiv este că a avut la un moment dat un șef cu o mare pasiune pentru lemn, pe care i-a transmis-o și ei.

    Provocările cărora ea trebuie să le caute soluții sunt, de exemplu, atunci când clienții se hotărăsc că vor și parchet, după montarea gresiei sau a faianței și trebuie îmbinate toate astfel încât diferențele de nivel să fie cât mai puțin vizibile. Sau când clienții se grăbesc să se mute în casă nouă și insistă ca parchetul să fie montat înainte ca stratul de suport să fie uscat corespunzător. Toate acestea după ce rezolvă neîncrederea inițială a unor clienți că este o femeie care activează într-un domeniu cu multe detalii tehnice, muncă fizică și multe vizite la șantiere.

    7. Cristina Maximciuc, 35 de ani, consultantă în dezvoltare hotelieră

    Cei mai mulți oameni sunt confuzi când aud cu ce se ocupă Cristina. Unii îi spun că nici nu știau că există un astfel de job, alții cer lămuriri în legătură cu fișa postului. Pe scurt, un consultant în dezvoltarea hotelieră ajută un investitor să construiască un hotel de la zero sau să convertească o clădire existentă – cum ar fi una de birouri sau de locuințe – într-un hotel. În ambele cazuri ea realizează un studiu de fezabilitate a investiției, care include cercetarea de piață și planul de afaceri, crearea conceptului și a planului de dezvoltare.

    Deși în domeniul hotelier lucrează foarte multe femei, prea puține au joburi în ramura de dezvoltare. Poate pentru ca este vorba despre construcții, își explică Cristina. „Și pentru că trebuie să ai curaj să operezi bugete de milioane așa încât investitorul să fie mulțumit de rezultat”, spune ea.

    În plus, într-un astfel de job ai nevoie de disponibilitate și flexibilitate pentru că trebuie să călătorești, să participi la întâlniri care se pot prelungi peste program, să faci vizite lungi pe șantiere, indiferent de anotimp. Și aici contează mult și înțelegerea partenerului. Cristina și soțul ei au împreună un băiețel de un an și patru luni pe care îl iau în orice călătorie mai lungă de două zile. Atunci îi însoțește și bona, care are grijă de copil când mama este la întâlniri sau pe șantier.

    În jobul ei, mai ales când dezvoltă un concept nou, îi sunt de ajutor studiile și experiența în design. A studiat designul accesoriilor și de interior, iar în 2013 a lansat, în paralel cu activitatea din domeniul hotelier, un brand de pantofi și genți din piele. Între timp a făcut un master de design de genți în Italia și acum lucrează cu branduri de modă care vor să dezvolte și colecții de accesorii sau cu unele care sunt în căutarea unei noi viziuni.

    Subscribe
    Notify of
    guest
    0 Comments
    Oldest
    Newest Most Voted
    Inline Feedbacks
    View all comments