Din dragoste pentru arhitectura tradițională, a recondiționat casa bunicilor și a transformat-o într-un spațiu de poveste

Odată cu seria „De la oraș la sat”, am descoperit din ce în ce mai mulți oameni care au ales să trăiască în natură. Mulți au dorința unei vieți lipsite de zgomot și poluare, însă nu pentru toți este practic sau posibil. Cei norocoși sau extra-determinați recurg la un compromis, o casă de vacanță unde se pot retrage oricând au nevoie de un respiro.

Așa a făcut și Flavius Dordea, în clipa în care a hotărât să renoveze și să extindă casa bunicilor, pe care a transformat-o într-un spațiu rustic, boem, rupt parcă din povești.

În copilărie, Flavius, originar din Mediaș, județul Sibiu, și-a petrecut vacanțele la bunicii lui, Simion și Lucreția, în satul Şaroş pe Târnave, într-o căsuță cu arhitectură tradițional românească. Locuința a rămas în grija părinților săi, iar în 2015 a hotărât să o renoveze și să o restaureze.

„Cred că a fost și dorința de a salva o filă din povestea familiei mele, o rădăcină care trebuie păstrată pentru poveștile pe care le are de spus”, spune el. La decizie a contribuit și exemplul unor prieteni care au cumpărat case săsești din zona rurală și pe care le-au readus la viață. „Mi-a plăcut tare mult să-i văd cu cât drag fac acest lucru, chiar dacă nu îi legau prea multe amintiri de casa pe care au luat-o în proprietate”, precizează el.

Odată cu renovarea, gândul inițial al inginerului a fost să se mute definitiv acolo, alături de familie, însă job-ul l-a purtat în Austria, țară în care și locuiește, iar căsuța de la țară s-a transformat în casa lor de vacanță. „Nu a fost gândită ca o oportunitate de afaceri, însă poarta „Casei lui Simion” este mereu deschisă prietenilor noștri care vor să cunoască si să înțeleagă mai bine această zona a Transilvaniei și a României”, explică el.

O locuință construită în etape, de-a lungul anilor

Satul în care are casa, spune Flavius, e un loc unde au conviețuit în pace români, sași, maghiari și romi, motiv pentru care numele acestuia este și în germană – Scharosch an der Kokel, dar și în maghiară – Szászsáros. Este amplasat pe valea Târnavei Mari, la mijlocul distanței dintre Mediaș și Sighișoara, dar și la mijloc între alte două localități frumoase, satul Cund din județul Mureș și comuna Biertan. Procesul de renovare a fost pe etape, iar prima parte, expertiza extinsă a casei vechi, actualizarea documentației cadastrale, întocmirea proiectului tehnic și a detaliilor de execuție, a fost realizată în 2015 și 2016.

„Lucrările de reparație, restaurare, modernizare și extindere le-am început în anul 2017, după obținerea autorizației de construire. În anii 2018-2019 am realizat amenajările interioare și am finalizat instalațiile termice, o nouă rețea de alimentare cu gaze naturale, de apă și de canalizare”, povestește Flavius. În 2022 au construit trotuarele din curte, au restaurat o căsuță de lemn pentru protecția fântânii, dar și cuptorul pentru pâine.

Flavius a lucrat tot timpul alături de familie și pe șantier au fost mereu tatăl, vărul și nepotul lui. Și-au dorit să păstreze detalii specifice construcțiilor tradiționale, cum ar fi îmbinările dintre stâlpi și grinzile de cherestea sau extinderea șarpantei, și pentru că nu au găsit meșteri în sat, au cumpărat scule de lucru bune, dar și cărți specifice restaurării, și le-au făcut singuri, „cu multă răbdare.”

O casă nouă cu elemente vechi, atent reciclate și recondiționate

Încă de la început, și-a dorit să folosească cât mai multe dintre materialele de construcții avute în curtea casei: lemn din structura veche a șurii, cărămidă din zidurile grajdului de vaci, țigla acoperișului. „Toate au fost dezmembrate, curățate și reutilizate. Mobilierul vechi, încă de calitate, l-am reparat și, în măsura priceperii, restaurat, iar pardoseaua de cherestea și o parte din ferestre au fost curățate de vopsea, reparate și tratate”, spune el.

Mai mult, în proces, a avut parte și de lucruri primite cadou pe care le-a integrat în arhitectura casei: o masă veche a „vecinătății” de pe strada lor, scaune, dar și yala porții de la intrare. Rezultatul final are aproape 45% din materialele de construcții reutilizate, iar mobilierul este în proporție de 70% fie reparat sau restaurat, fie realizat nou din cherestea reciclată.

Curtea și grădina casei au o suprafață de aproximativ 600 metri pătrați. Clădirea principală este în prezent compusă din două părți: vechea casă, cu o suprafață de 50 metri pătrați, realizată la sfârșitului anilor 1950, a avut două camere care acum sunt camera de zi și cea de oaspeți, în timp ce șura și grajdul, atașate în trecut de clădirea veche, au fost dezafectate și reclădite în forma unui dormitor, a unei bucătării și a unei băi, tot pe o suprafață de 50 metri pătrați.

„Peste curte, casele tradiționale românești din zona au și o mică clădire anexă, numită „boacăza de peste curte”. La fel și casa noastră. Anexa compusă din doua camere am reconstruit-o din temelii. Acum este o bucătărie de vară și un spațiu de dormit la amiază. ambele pe o suprafață de aproximativ 20 de metri pătrați”, completează inginerul.

La capitolul provocări, au fost dezmembrarea și transformarea vechii șuri și a grajdului într-o clădire de locuit la standarde apropiate de cele moderne. Au avut de demontat, numerotat, curățat și tratat fiecare grindă, stâlp și contrafișă. Au decopertat zidurile vechi de tencuială și fundațiile consolidate. A fost etapa care le-a pus răbdarea și priceperea la încercare.

Un design boem și modern, cu elemente rustice

Lcuința are o arhitectură tradițional rural românească de pe valea Târnavelor, realizată cu multe materiale naturale aflate în curtea sau în zona casei, „cu ochii mereu pe suma de bani cheltuită și cu sufletul și gândul la amintirile plăcute din trecut.”

Apropo de asta, explică el, costul lucrărilor de construcție, amenajare interioară, dar și a rețelelor de utilități, s-a ridicat undeva la 3500 de lei pe metru pătrat. Suma nu include realizarea fântânii, a fosei septice, a trotuarelor din curte și a cuptorului.

În ceea ce privește design-ul, Flavius și-a dorit să fie simplu și confortabil, potrivit vieții la sat în secolul 21. Interiorul este conceptul lui și s-a bazat, așa cum zice, pe principiile unei economiei circulare. Și-a dorit să aibă o imagine cât mai clară asupra a ceea ce înseamnă cheltuielile aferente recuperării, reciclării și reutilizării materialelor de construcții. „Am vrut să văd și dincolo de cortina de publicitate pe care o auzim, citim și vedem atât de des în media”, adaugă el.

Utilitățile, spune antreprenorul, au fost o altă problemă cu care s-a confruntat, deoarece accesul la ele este deficitar la sat în România, iar lipsa lor are un „impact mare, negativ, asupra bunelor intenții și dorințe de a locui la sat.” În zona lui lipsește alimentarea cu apă și canalizarea, motiv pentru care a fost nevoit să-și realizeze propriile instalații, fapt care a dus la cheltuieli suplimentare considerabile.

Alimentarea și energia electrică, adaugă el, este de asemenea o problemă și întreruperile în alimentare și fluctuațiile frecvente de tensiune sunt probleme zilnice, dar, din fericire, satul este conectat la rețeaua de gaze naturale. „Încălzirea o fac printr-o soluție mixtă de lemn și gaze naturale, în funcție de prețul lor.”

Dacă ar fi să dea un sfat cuiva care vrea să facă același lucru ca el, Flavius îi recomandă răbdare, pasiune și respect pentru ceea ce-și dorește să facă. „Ar fi util să știe cu ce provocări s-au confruntat și alții înainte lui, astfel încât să nu facă prea multe greșeli. În rest, mult spor și încredere”, încheie proprietarul.