Moștenirea ridică multe semne de întrebare atunci când intră în discuție partajul sau împărțirea bunurilor. Una dintre cele mai frecvente dileme este legată de statutul unei case moștenite: rămâne ea un bun personal sau intră automat la bunuri comune? Iată dacă moștenirea unei case intră la bunuri comune. Am descoperit ce spune legea despre această situație și ți-o prezentăm în articol.
Ce să știi despre moștenire
Din punct de vedere juridic, moștenirea – numită și succesiune – reprezintă modalitatea prin care patrimoniul unei persoane decedate este transmis către moștenitorii săi. Reglementarea acestei proceduri se regăsește în Codul civil al României, care stabilește atât momentul în care are loc succesiunea, cât și ce anume intră în masa succesorală.
Moștenirea se deschide automat la data decesului, fără a fi necesară o cerere prealabilă. Ulterior, succesiunea poate fi dezbătută pe cale notarială sau, în situații mai complicate, în instanță. Inițiativa aparține moștenitorilor, iar scopul este clar: stabilirea drepturilor de proprietate asupra bunurilor lăsate de defunct.
În moștenire intră toate drepturile și obligațiile patrimoniale care sunt strict legate de persoana celui decedat. Astfel, pot fi transmise prin moștenire case, apartamente, terenuri, conturi bancare sau alte bunuri de valoare, dar și eventualele datorii, în limitele stabilite de lege. Moștenirea poate fi legală, atunci când este stabilită direct de lege, sau testamentară, atunci când defunctul a dispus altfel prin testament.
Ce spune legea despre bunurile comune
În paralel cu regulile privind moștenirea, Codul civil reglementează și regimul bunurilor comune, aplicabil soților care se află sub regimul comunității legale. Conform legii, bunurile comune sunt cele dobândite de soți în timpul căsătoriei, indiferent de contribuția efectivă a fiecăruia.
Totuși, legea face o distincție esențială între bunurile dobândite prin efort comun și cele obținute prin modalități speciale, cum sunt moștenirea, donația sau legatul. Aceste categorii de bunuri sunt tratate diferit tocmai pentru că nu au legătură cu veniturile sau munca depusă de soți în timpul căsătoriei.
Prin urmare, deși regula generală vorbește despre bunuri comune, Codul civil enumeră explicit situațiile în care anumite bunuri rămân bunuri proprii, chiar dacă sunt dobândite pe durata căsătoriei.
Moștenirea unei case intră la bunuri comune?
Răspunsul oferit de lege este clar și lipsit de ambiguitate în ceea ce privește o astfel de situație: o casă moștenită nu intră la bunuri comune. Codul civil prevede în mod expres că bunurile dobândite prin moștenire sunt bunuri proprii ale celui care le dobândește, indiferent dacă moștenirea are loc înainte sau în timpul căsătoriei.
Asta înseamnă că o locuință moștenită de la părinți, bunici sau alte rude rămâne exclusiv în proprietatea moștenitorului. Locuința nu se împarte cu soțul sau soția și nu face parte din masa bunurilor comune care pot fi supuse partajului – de exemplu în cazul unui divorț.
Rațiunea acestei reguli este una cât se poate de firească. Moștenirea nu este rezultatul contribuției ambilor soți, ci consecința unei legături de rudenie sau a voinței exprese a defunctului. Prin urmare, legea protejează caracterul personal al bunului moștenit și îl scoate din sfera bunurilor comune.
Când devin bunurile comune
Chiar dacă o casă moștenită rămâne bun propriu, există situații în care, odată cu utilizarea ei, pot apărea drepturi patrimoniale pentru celălalt soț. Acest lucru se întâmplă, de regulă, atunci când în bunul moștenit sunt investite sume importante provenite din veniturile comune ale familiei.
De exemplu, dacă locuința moștenită este extinsă, renovată sau modernizată substanțial cu bani comuni, celălalt soț poate avea dreptul la o compensație financiară. Important de subliniat este că, nici în aceste cazuri, casa nu își schimbă regimul juridic și nu devine bun comun. Se discută doar despre recunoașterea unei contribuții financiare și despre eventuale drepturi de creanță.
Astfel, legea face o separare clară între dreptul de proprietate asupra bunului moștenit și dreptul de a recupera investițiile realizate din fonduri comune, fiecare situație fiind analizată separat, în funcție de dovezile existente.
Reguli de bune practici pentru moștenirea bunurilor, comune sau nu
Atunci când intervine o moștenire, una dintre cele mai importante recomandări este ca procedura să fie abordată cu claritate juridică încă de la început.
Legea română prevede că drepturile asupra bunurilor moștenite se stabilesc exclusiv prin dezbaterea succesiunii, motiv pentru care primul pas corect este inițierea acestei proceduri, fie la notar, fie în instanță, în funcție de complexitatea situației. Fără o succesiune finalizată, bunurile există doar într-o stare juridică incertă, ceea ce poate genera conflicte între moștenitori sau probleme ulterioare la vânzare, partaj ori intabulare.
O bună practică esențială este delimitarea clară între bunurile care fac parte din moștenire și regimul lor juridic. Codul civil stabilește expres care bunuri sunt proprii și care pot fi considerate comune, iar această distincție trebuie făcută în mod documentat, pe baza actelor. Casele, terenurile sau alte bunuri dobândite prin moștenire trebuie înscrise ca bunuri proprii ale moștenitorului, chiar dacă acesta este căsătorit. În acest sens, certificatul de moștenitor are un rol central pentru că el confirmă cine sunt titularii dreptului de proprietate și în ce cote.
În cazul în care apar bunuri considerate comune sau investiții realizate din fonduri comune într-un bun moștenit, legea recomandă clarificarea acestora pe cale amiabilă, ori de câte ori este posibil. Codul civil permite recunoașterea drepturilor bănești ale unui soț asupra investițiilor făcute, însă nu transformă automat bunul moștenit în bun comun.
Tocmai de aceea, este important ca aceste situații să fie consemnate fie printr-un acord între soți, fie ulterior, în cadrul unui partaj, pentru a evita interpretări greșite sau litigii costisitoare.
Pentru împărțirea corectă a bunurilor moștenite între mai mulți moștenitori, legea impune respectarea cotelor succesorale stabilite în certificatul de moștenitor sau, după caz, în hotărârea judecătorească. Orice înțelegere care depășește cadrul legal, precum folosirea exclusivă a unui bun fără acordul celorlalți moștenitori, poate duce la conflicte și la blocarea dreptului de dispoziție asupra bunului. De aceea, o regulă de bază este ca partajul să fie făcut legal, fie notarial, prin acordul tuturor părților, fie în instanță, atunci când consensul nu este posibil.
Nu în ultimul rând, o practică recomandată este apelarea din timp la un notar sau la un avocat, mai ales în situațiile în care există bunuri valoroase, mai mulți moștenitori ori suprapuneri între bunuri proprii și bunuri comune. Legea oferă cadrul necesar pentru o împărțire echitabilă și corectă, însă aplicarea sa corectă depinde de modul în care moștenirea este gestionată încă de la început.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
