Ce lipsește ca grădinile dintre blocuri să devină spații comunitare și să ajute în diminuarea poluării

Ici, colo, pe la câte o scară de bloc, apare o grădiniță cu flori sau cu decorațiuni, îngrijită minuțios de un vecin pasionat. De multe ori, pensionarii sunt arhitecți pentru grădinile dintre blocuri, însă în ultimii ani a început să se schimbe tipologia: au apărut pasionații de proiecte DIY (do it yourself) și cei preocupați de binele psihic. Iar restricțiile din pandemie i-au determinat pe mai mulți să încerce grădinăritul, fără să fi avut vreo tangență până atunci cu lucrul în pământ. Am discutat cu doi specialiști despre situațiile când grădinăritul poate să facă mai mult rău decât bine și de ce fel de cadru ar fi nevoie astfel încât să nu planteze fiecare ce vrea.   

Grădina de la colțul blocului mi-a atras atenția chiar de când am făcut primii pași în cartier. Abia ne mutam în Giulești, București, și am admirat cu o cutie în brațe colțul verde și îngrijit, pe alocuri colorat de flori, peste tot împrejmuit de gard viu, apoi de gard dintr-un fier subțire. 

Aveam să aflu că domnul Iancu Toma, 83 de ani, îngrijește grădina de când s-a mutat aici, în 1968. I-a plăcut dintotdeauna agricultura, iar acum are în fața apartamentului său de la parter o boltă de viță de vie, trandafiri, zambile, ghiocei, tufănelele, liliac, crini, în funcție de anotimp. „Toți vecinii care văd florile se bucură, e plăcut ochiului pentru toată lumea. Dimineața, când mă trezesc, mă duc direct la geam. E satisfacția mea când văd frumos în grădină”, a spus domnul Iancu.   

Cum au apărut grădinile dintre blocuri  

Alex Axinte este arhitect urbanist și a petrecut aproape un an cercetând un alt cartier din sectorul 6, Drumul Taberei – în special zona „din buclă”, așa cum îi spun locatarii.  

„Cartierul Drumul Taberei a fost construit de la zero, în mare parte pe teren gol. La început erau doar niște imobile albe, ca într-o machetă, iar locuitorii au trebuit să transforme macheta asta într-un «acasă» destul de repede. Practicile colective, cum sunt bricolajul și agricultura urbană, au reușit să îmblânzească locul ăsta rapid, să-i dea o identitate și să-l aducă la scara umană.”, explică el.  

Așadar, în anii ‘80, politica statului încuraja chiar apariția grădinilor urbane. Existau niște reguli – mai degrabă informale – și un administrator instituțional al terenului, loturile erau în vecinătatea blocurilor, iar locatarii puteau să cultive ce voiau (plante decorative, flori sau arbuști, legume sau pomi fructiferi). 

Mai târziu, în anii ‘90, aceste practici au fost devalorizate și stigmatizate puternic, explică arhitectul: „Se spunea că nu e ok să te apuci să plantezi roșii sau să faci tot felul de instalații în fața blocului că asta înseamnă că nu știi să locuiești ca lumea la oraș. Ești un fel de «țărășan» de-asta mutat de la țară, nu te-ai adaptat la oraș. În anumite orașe, Timișoara de exemplu, luai amendă dacă plantai ceva pe domeniul public. Trebuiau să dispară lucrurile astea, să avem gazon frumos, cum era afară”.

Deși era o penurie alimentară în acea perioadă, din cercetarea făcută de arhitect a reieșit că locuitorii vedeau în grădini mai mult decât o sursă de hrană: erau locuri de întâlnire, de socializare, de joacă pentru copii. „Un spațiu de libertate, cum mi-a zis cineva”, adaugă el.  

Începând cu anii 2000, au dispărut aproape complet grădinile de legume, însă au apărut alte generații de grădinari, cu diverse formări profesionale, și o nouă tipologie: grădinile decorative plecate de la proiecte DIY (engl. „do it yourself” – fă singur). Și motivațiile s-au schimbat puțin: de petrecere a timpului în natură pentru beneficiile asupra sănătății psihice, chiar și pentru valoarea ecologică pe care o poate avea o grădină. 

Printr-o grădină poți face bine sau poți face rău 

Prima informație pe care o vezi dacă deschizi „Trees Owners’ Workshop Manual” este că în momentul în care plantezi un arbore ai capacitatea de a produce plăcere sau durere pe următorii câteva sute de ani, atrage atenția peisagista Diana Culescu. 

„Dacă arborele dă umbră, o să fim toți fericiți cât trăiește specia respectivă (poate și 600 de ani). Dar dacă cineva cumpără un arbore în funcție de cât de bine arată atunci, fără să țină cont de cât de mare se face (mai ales dacă a fost plantat aproape de clădire) sau dacă e un arbore fructifer, nu culege nimeni fructele și se face mizerie, pot apărea conflicte foarte mari. Noi plantăm copaci pe care îi tăiem zece ani mai târziu că ne dăm seama ce probleme fac, pentru că nu ne documentăm înainte. E o mare responsabilitate când plantezi ceva”, mai spune ea. 

Printre greșelile pe care le fac oamenii în spațiile publice, cum ar fi grădinile de lângă blocuri, specialista a enumerat utilizarea în amenajare a plantelor otrăvitoare (de exemplu, Trompeta îngerilor, Datura arborescentă, o specie foarte răspândită la noi în țară) sau a plantelor cu fructe otrăvitoare (care îi atrag cel mai repede pe copii), folosirea unei cantități neadecvate de îngrășăminte, acoperirea solului (care duce la ridicarea rădăcinilor de către arbori) sau intervenții care pot transforma arborii în unii periculoși (dacă le sunt tăiate rădăcinile de susținere în timpul săpării unui șanț, de exemplu).  

Cum grădinăresc locatarii la bloc din alte țări și ce putem prelua de la ei

Și Culescu, și Axinte spun că grădinile din jurul blocurilor au un potențial mare și trebuie încurajate de autorități, care ar trebui să ia exemple din alte țări.  

„În străinătate, când amenajezi o grădină, administrația publică locală știe precis planul și te ghidează. Te lasă să organizezi spațiul din jurul blocului, a locuinței, dar cu respectarea unor reguli și, în general, ghidat de un specialist pe care ți-l pune la dispoziție”, explică peisagista.  

Acest specialist îi ghidează pe localnici din punct de vedere estetic, dar și al materialelor care să fie cele mai eficiente. În Paris, de exemplu, dacă o comunitate identifică un spațiu care nu este întreținut, primăria îi permite ca pe locul respectiv să genereze o grădină. Primăria din Lion distribuie broșuri cu informații importante despre plantat – ce specii sunt periculoase, ce distanță trebuie păstrată de locuințe atunci când sunt plantați anumiți arbori. Germania aplică conceptul internațional de „cameră pietonală” în dezvoltarea spațiului urban. Astfel, zone dedicate cultivării legumelor sunt amplasate la maximum 10 minute de mers pe jos față de locuințe. Iar un cartier dintr-un orășel din sud-estul Suediei a fost dezvoltat direct cu zone pentru cultivat. 

„În Marea Britanie am observat că primăria dădea locuitorilor semințe să planteze legume, apoi era și un fel de târg sau concurs cu produsele obținute. În jurul unei grădini se poate crește un mod de a fi în oraș, de a participa la viața orașului pentru că te antrenezi la grădină și descoperi ce înseamnă să colaborezi cu mai mulți actori, inclusiv cu administrația”, povestește Axinte.  

Pe cei care vor totuși să grădinărească în fața blocului, chiar și fără ajutorul autorităților, Culescu îi sfătuiește să se documenteze bine înainte (site-ul Asociației Peisagiștilor din România ar putea fi o resursă) și să nu ia exemplul primăriilor care fac amenajările spațiilor publice doar cu tuia și gazon.  

„Pentru că în tuia și în gazon nu stau păsări, deci n-are cine să mănânce larvele de țânțari. Trebuie să ai în vedere că există un motiv pentru care ar trebui să ai mai multe paliere de vegetație – îți trebuie arbori ca să-ți facă umbră, îți trebuie niște arbuști în care păsările să cuibărească”, mai explică peisagista.  

În România, Primăria sectorului 6 a demarat in luna mai 2021 un program prin care asociațiile de proprietari pot beneficia de finanțare, arbori, arbuști, flori și gazon, dar mai ales de amenajarea peisagistică a grădinii blocului pe baza unui proiect realizat de peisagiști. Administrația își dorește readucerea la viață a spațiilor verzi din jurul blocurilor, conservarea vegetației existente și dezvoltarea comunității. „Unul dintre obiectivele mele este ca noi toți, cât mai mulți dintre noi, să ne asumăm spațiul public. Pe scurt, cine își asumă întreținerea grădinii blocului va beneficia de sprijinul masiv și prioritar al Primăriei Sectorului 6”, spunea atunci primarul Ciprian Ciucu.  

În schimb, asociațiile de proprietari trebuie să întrețină grădina blocului patru ani. În caz contrar, trebuie să înapoieze banii investiți (între 35.000 și 40.000 de lei). Până la începutul lunii noiembrie au fost depuse 87 de solicitări, dintre care numai 33 de cereri au îndeplinit condițiile necesare înscrierii în programul de revitalizare.

Peisagiștii primăriei au constat că în sector există vegetație arboricolă matură, arbuști, cât și porțiuni de grădină deja „timid amenajate” de către locatari, cu diverse specii de plante perene. Planul administrației este să elimine gardurile metalice „deteriorate și inestetice”, să completeze gardul viu și să includă vegetația existență în noua amenajare.  

Importanța ecologică a grădinilor de lângă blocuri  

În cercetarea lor din 2021, Alex Axinte și membrii echipei Garaj Deschis au inventariat peste 60 de spații plantate de locatari pe domeniul public adiacent blocurilor din zona „buclei” din Drumul Taberei. Doar două erau cu legume. De ce n-au mai vrut localnicii să cultive? Nu din cauza stigmatului, ci a poluării. Le este teamă că roșia crescută pe un pământ poluat, într-un oraș sufocat de trafic și de arderi ilegale, o să fie un pericol pentru sănătatea lor.  

„În condițiile crizei orașului contemporan, grădinile au un potențial ecologic. Par să fie o soluție pentru transformarea a cât mai mare suprafață din oraș în spații care preiau apele pluviale, pot să diminueze poluarea, să producă biodiversitate, să încurajeze plantarea unor specii locale”, este de părere Axinte.  

Cei care grădinăresc acum, chiar dacă timid – cum zice primăria sectorului 6 – , sau amenajează doar grădini decorative, reprezintă o resursă foarte utilă, crede arhitectul. Iar acești oameni implicați merită sprijiniți – cu resurse, cu semințe, cu finanțe. Să fie văzuți ca parteneri, nu ca îngrijitori.  

„Ce mi se pare important este să existe cât mai multe spații de-astea, mai ales în contextul crizei ecologice. Pentru ca oamenii să înțeleagă problema și să-și dea seama care-i capacitatea lor de a răspunde în fața acestei provocări trebuie să practice asta undeva. Nu trebuie să faci conferințe și cursuri și să vorbești despre asta, eventual să îi și cerți că nu fac destul în fața crizei climatică. Ei trebuie să aibă niște locuri unde pot să facă asta zi de zi, fără mari sloganuri, ci la propriu. Dacă faci asta pentru o perioadă de timp, îți schimbi și alte comportamente, în alte zone ale vieții tale. Ce cumperi, cum colectezi separat, cum participi la alte proiecte de amenajare urbană în care se decide soarta unui bulevard”, crede Axinte.