Lifestyle

Doi tineri din Timișoara renovează o casă veche de 100 de ani, în munții Apuseni

publicat pe 24 apr. 2023

    Alexandra și Bogdan, doi tineri stabiliți în Timișoara, au căutat ani de zile o căsuță în mijlocul naturii pe care să o renoveze și să o transforme într-un „acasă” mult visat. După îndelungi plimbări, cu rucsacul în spate, prin localități de munte, au descoperit zona de la poalele Zarandului de Est. Aici au cumpărat o căsuță veche de 100 ani, pe care și-au propus să o readucă la viață. Procesul în sine este o aventură, dar bucuria de a-și vedea visul îndeplinit, după atâta așteptare, îi face să nu se mai gândească la provocările care apar pe drum.

    Alexandra și-a petrecut copilăria într-un sat de lângă Târgu-Jiu. În perioada facultății, s-a mutat în Timișoara, și deși îi place orașul mult, simte că vrea altceva de la viață. E cu adevărat fericită când ia la pas cărări de munte și se pierde, ore în șir, admirând copaci, plante și ciripit de păsări. Când l-a cunoscut pe Bogdan, ieșirile în aer liber, s-au înmulțit. După fiecare plimbare, se întrebau cum ar fi să locuiască într-o casă în mijlocul naturii și dacă s-ar adapta unui stil de viață atât de retras. Sunt pe cale să-și răspundă curând la această întrebare pentru că au în plan să se mute într-o casă la marginea pădurii, într-un sat așternut la poalele munților Zarand.

    Alexandra și Bogdan au cumpărat casa cu doi ani în urmă și încă sunt în plin proces de renovare. Casa are o vechime de 100 de ani, iar în momentul achiziției, era aproape o ruină. Tinerii au bătut palma cu inima strânsă pentru că nu știau dacă structura mai poate fi salvată, dar au avut norocul să dea peste un meșter care i-a ajutat să renoveze căsuța, reușind să păstreze cea mai mare parte din ea.

    A durat un an până la finalizarea actelor, încă unul până să aibă curent electric. Dar, spune Alexandra, pentru prima dată în viață, nu mai grăbește deznodământul, ci se bucură de fiecare etapă din proces.

    „Ne-am îndrăgostit de zona de la poalele munților Zarandului de Est și am rămas pe aici. Într-una din plimbările noastre, ne-am oprit să întrebăm un domn care își spăla mașina pe marginea drumului, dacă nu cumva știe ceva de vânzare în zonă. După ce am povestit două minute, a deschis poarta și ne-a invitat înăuntru să dea niște telefoane în vecini. Două cafele și multe povești mai târziu, am aflat că suntem chiar la primar acasă”, povestește Alexandra.

    Suprafața locuibilă a interiorului va fi de aproximativ 45 metri pătrați

    Șantierul a venit cu multe provocări, mai ales că era gestionat de doi tineri care nu aveau nici un fel de experiență în domeniu. Au compensat însă prin entuziasm și disponibilitate la efort fizic, căci au contribuit cu mână de lucru pe șantier ori de câte ori a fost nevoie. Alexandra spune că ritmul satului e lent, iar asta se reflectă și în ritmul în care evoluează renovarea. Dar pentru că nu au presiunea timpului, pun mai mult accent pe calitatea lucrărilor, decât pe scurtarea termenelor de execuție.

    Casa va avea un spațiu de locuit de aproximativ 45 metri pătrați. Partea de jos va cuprinde livingul cu o bucătărie mică, baie cu duș și o cămară unde vor fi boilerul și mașina de spălat. Podul, folosit înainte pe post de afumătoare, va fi dormitor matrimonial.

    Casa a fost recuperată în proporție de 80%

    Încă de la început, Alexandra și Bogdan și-au promis să salveze cât mai mult din vechea construcție. Au întărit fundația casei, folosind piatră naturală din zonă, iar acoperișul l-au refăcut folosind țigla originală. Misiunea a fost istovitoare. Au dat jos țigla, bucată cu bucată, au spălat-o temeinic pentru îndepărtarea stratului de mușchi, crescut deasupra. Apoi au pus la loc fiecare țiglă, în poziția inițială.

    Ușile de interior nu au mai putut fi salvate, dar Alexandra trage speranță că le mai poate folosi pe undeva. În ceea ce privește exteriorul casei, Alin, meșterul care se ocupă de renovări, a propus îndepărtarea startului de lut care acoperea pereții. Scândurile au fost apoi sablate cu nisip și arse cu arzătorul. Este o tehnică ce are rolul de a prelungi speranța de viață a lemnului.

    Cei doi au fost primiți cu brațele deschise în micuța comunitate rurală

    Alexandra spune că îi este tot mai greu să revină în oraș, după ce petrece timp la căsuță. Deocamdată nu știe când va fi gata șantierul și nici nu vrea să grăbească lucrurile inutil. Mutarea va fi un proces treptat, spune ea. După o viață petrecută în oraș, o să aibă nevoie de timp să se adapteze la tot ce înseamnă traiul într-o comunitate atât de retrasă. Ce-i place este că are parte de cei mai buni vecini. Sunt oameni care i-au primit, de la început, cu brațele deschise. Asta va face tranziția mult mai ușoară, cred cei doi.

    „Oameni atât de calzi și primitori ca aici nu am mai întâlnit până acum, pe unde am umblat. Ne-au făcut să ne simțim, de la început, ca acasă. Satul este plin de gospodari pricepuți. Avem localnici care prepară diverse siropuri, dulcețuri sau vișinate. Și mierea de Zărand este absolut delicioasă”, spune Alexandra. „Știu că avem apropiați care privesc toată povestea ca pe o ciudățenie. Pur și simplu, nu reușesc să înțeleagă de ce doi oameni tineri ar renunța la viața în oraș ca să se mute într-un sat rupt de lume. Noi suntem foarte siguri pe decizia noastră, dar într-adevăr, când auzi atâtea păreri critice, te confrunți, fără să vrei, cu un sentiment de îndoială. Știu însă că asta e calea noastră. Abia aștept să pot să trăiesc, zi de zi, înconjurată de natură”.

    Alexandra documentează toată aventura mutării pe Instagram și pe site-ul www.ziledeverde.ro, în speranța că experiența lor îi va ajuta și pe alții.

    Subscribe
    Notify of
    guest
    0 Comments
    Inline Feedbacks
    View all comments
    icon

    Doi tineri din Timișoara renovează o casă veche de 100 de ani, în munții Ap...