Advertoriale

Din lipsă de soluții, medicii se pot transforma în constructori!

    Nemulțumit de prețul exagerat de mare al apartamentelor din oraș, Daniel, un tânăr medic din București, a ales să își construiască o casă pe pământ. Apartamentul de vis nu exista pe piața imobiliară din capitală, astfel că și-a spus că un arhitect îl va pune pe hârtie făcând un proiect personalizat. A ales un lot de teren micuț, dar suficient de mare pentru o casă uni-familială.

    Cumpărarea terenului a demarat începutul problemelor. Proiectul viitoarei case era destul de bine conturat în mintea lui Daniel, dar asta nu însemna nimic în ochii autorităților locale. Certificatul de Urbanism, avizele de la furnizorii de utilități, Autorizația de Construire, toate se bazau pe un proiect ce trebuia să fie cât se poate de real, sprijinit pe calcule, planșe desenate umplute de detalii și semnat de profesioniști care își asumau responsabilitatea.

    Așa că Daniel a început să caute un atelier de proiectare suficient de competent încât să pună pe hârtie într-un mod tehnic și complex ceea ce avea atât de bine creionat în cap. Nu ar fi bănuit că poate fi atât de complicat! Profesionalismul se împletea cu orgoliu, cei mai mulți nu erau dispuși să lucreze pe ideile clientului iar cei care erau mai permeabili nu prea știau să le pună în practică. Astfel, lunile se scurgeau iar pe terenul proaspăt curățat după achiziție se înmulțeau buruienile, arătând în scurt timp ca o junglă.

    Din fericire, printr-o conjunctură fericită s-a întâlnit la spitalul unde lucra cu un vechi coleg de școală. Cât se poate de bolnav și teribil de arhitect. Astfel, printre discuții medicale și depănări de amintiri, au ajuns și la prezent. Și evident că aveau deja destul de multe în comun încât să nu se mai împiedice în detalii. Daniel avea în sfârșit un proiect bine închegat, pe baza lui putea să înceapă procesul de autorizare, iar cel mai important lucru este că proiectul se plia perfect pe ideile lui despre ceea ca ar urma să fie viitoarea casă.

    Autorizarea a fost o altă poveste de „succes”. Ceea ce, potrivit normelor legale în vigoare, trebuia să dureze maxim 3 luni, a depășit binișor un an de zile. Drumuri la primărie, gărzi la spital, alte drumuri la primărie, apoi la furnizorii de utilități, apoi iar la primărie, gărzi la spital…. A fost o experiență la care mulți ar fi capitulat, dar Daniel este plămădit dintr-un aluat tare. După un an și două luni avea tot ce îi trebuie pentru a începe șantierul în mod legal!

    Sau aproape tot. Firma de construcții cu care negociase i-a dat un răspuns abrupt, erau ocupați cu alte lucrări și se puteau apuca de lucru doar la sfârșitul anului. Într-un oraș mare ca Bucureștiul, găsirea unei firme de construcții nu ar trebui să fie o problemă, și-a spus Daniel. Și a început să caute, să caute, să caute. Prețul deja nu mai era cea mai mare problemă, meseriașii pur și simplu nu existau!

    A fost momentul în care tânărul nostru doctor a luat o decizie radicală: cu ajutorul tutorialelor de pe internet și a unui magazin bricolaj avea să facă casa singur! Educația este un proces continuu, așa că după ce a studiat ani de zile tainele corpului omenesc i s-a părut firesc să continue și să afle și despre săpături, sprijiniri verticale, zidării și construcția acoperișului. După ce a dat o tură completă despre tot ceea ce credea el că înseamnă construcția unei case, Daniel a sunat la stația de betoane pentru a face prima comandă. Reușise să facă săpătura fundației cu ajutorului unor utilaje închiriate la oră și montase frumos armăturile la interior.  Urma o gardă lungă și își dorea ca timpul să lucreze în sfârșit și pentru el. Șerpișorii de beton se întindeau ascultători în șanțul fundației, urcând docili spre cota zero. Când totul a fost gata Daniel a plecat acasă pentru a se pregătii de gardă și a-i da timp betonului să se întărească. După o săptămână plină la spital, a continuat cu turnarea stâlpilor, iar pauza tehnologică necesară întăririi corespunzătoare a folosit-o pentru a organiza în curte zonele conform proiectului. Astfel, imediat după turnarea plăcii peste parter era pregătit să toarne și betonul pentru alei și terase.

    Au fost două luni pline, venea perioada concediilor așa că Daniel s-a gândit că i-ar prinde bine și lui o pauză. A făcut cererea de concediu, unde nu a uitat să adauge și zilele restante din anii trecuți, și s-a dedicat în întregime construcției. Întâi se documenta pe internet despre fiecare operație, apoi mergea la magazinul de bricolaj pentru a comanda materialele. La început era un novice absolut, dar cu timpul a înțeles că putea să beneficieze de o consiliere prețioasă din partea angajaților. La fiecare raion a învățat practic o mulțime de lucruri noi, pe care nu le întâlnise pe site-urile de internet de unde își lua informațiile. Aici s-a convins că în situația lui cărămizile mari de BCA pot fi o soluție excelentă pentru închideri, fiind mai ușoare, mai ușor de aplicat și în plus acoperind o suprafață mai mare dintr-o singură bucată. Și tot aici a întâlnit, întâmplător, un tânăr simpatic ce își spunea „regele finisajelor” ce s-a oferit să îl ajute atunci când ajunge la lucrările de finețe, ca aplicarea gletului și a șapelor. În magazinul de bricolaj a constatat că instalațiile de astăzi au multe în comun cu jocurile Lego de care era pasionat în copilărie, și tot aici a primit vestea cea mare: instalația electrică las-o totuși pe seama unui profesionist! Din fericire, toată lumea începuse să îl îndrăgească pe doctorul cel nebun ce se apucase să își ridice casa de unul singur, așa că i-au oferit cu ușurință o echipă care să-i înșire cablurile prin pereți, în weekenduri, între două lucrări.

    Acoperișul a fost o provocare în sine, pe care Daniel și-a dat seama că nu poate să o ducă singur la cap. A comandat în magazin grinzile, stâlpii, tabla și burlanele și a fost pentru prima dată când a cerut de bună voie ajutor. Și dacă înainte nu găsea o echipă care să-l ajute contra unor sume consistente, acum era un personaj atât de insolit în tagma constructorilor încât a găsit cu ușurință o echipă care să-l ajute să monteze masivul schelet pe casă. Și pentru că uneori astrele se aliniază atunci când faci un lucru cu pasiune, după ce acoperișul a fost gata, împreună cu ferestrele și ușa de la intrare, a dat prima ninsoare! O sincronizare perfectă, acum deja se putea dedica pentru o perioadă exclusiv muncii sale de la spital. Și a făcut-o toată iarna și chiar un pic din primăvară, până după Paște. Odată sărbătorile trecute, a apelat la tânărul său prieten, regele autoproclamat al finisajelor, pentru a vedea de ce este în stare. Aici nu vom intra foarte tare în detalii, tot ce trebuie spus este că titlul era pe deplin meritat. În vreme ce interiorul prindea conturul visat de Daniel, el se ocupa de ceea ce urma să fie grădina. A debarasat deșeurile provenite din construcții prin închirierea câtorva containere, apoi a umplut spațiile dintre aleile deja desenate și terasa betonată cu pământ fertil, comandat de la o firma de amenajări. S-a dovedit că regele finisajelor se pricepe binișor și la alte lucrări, dacă tot erau prieteni au ridicat și un foișor în curte, apoi au acoperit aleile și terasa cu piatră de râu.

    La sfârșitul toamnei a urmat petrecerea de inaugurare, unde toată lumea se minuna cum o casă atât de frumoasă a putut fi ridicată de o singură persoană. Daniel tăcea zâmbind, știind că întreg universul l-a ajutat la ridicarea căsuței sale. Și un pic mai mult prietenii săi de la magazinul de bricolaj, regele neîncoronat al finisajelor și bineînțeles, soția sa care nu s-a îndoit o secundă că-și va duce visul la bun sfârșit!

    Subscribe
    Notify of
    guest
    0 Comments
    Inline Feedbacks
    View all comments
    ULTIMELE ARTICOLE
    icon

    Din lipsă de soluții, medicii se pot transforma în constructori!