De la oraș la sat: a lucrat în Franța timp de 5 ani, apoi s-a mutat în Apuseni și a renovat singur o casă veche

Traiul urban poate însemna adesea un ritm alert, poate fi gălăgios și poluat. Suntem curioși să aflăm poveștile oamenilor care au plecat din oraș, să descoperim de ce au luat această decizie, cât de greu sau ușor le-a fost și cum li s-a schimbat viața. Continuăm seria „De la oraș la sat” cu povestea unui tânăr care, în urmă cu zece ani, a renunțat la cariera în afaceri din Franța, pentru a-și găsi liniștea înapoi în țară, într-un cătun din Apuseni.

Codrin Dumitru (40 ani) a cumpărat în aprilie 2014 o casă aflată în paragină, pe care a renovat-o singur de la zero, iar apoi a transformat-o într-o opțiune de cazare pentru toți cei care vor să fugă de agitație și haosul urban.

De la oraș la sat: cum a început totul

Codrin este originar din Focșani, dar a făcut facultatea de business la Babeș-Bolyai în Cluj, iar apoi a obținut o bursă la o Școală Superioară din Franța, fapt care i-a permis să-și găsească un job rapid în finanțe.

A lucrat cinci ani pentru multinațională, dar apoi și-a dat demisia și s-a hotătât să facă ceea ce și-a dorit mereu, să locuiască la țară. „Întotdeauna mi-am dorit să trăiesc la sat. Părinții mei sunt profesori ieșiți la pensie, așa că n-am avut capital moștenit. A fost nevoie să fac ceva cu viața mea și să mă întrețin, pentru că nu am avut nimic la început, după facultate”, spune el.

Ideea unui business a venit în mod rațional, deși nu s-ar fi gândit că va primi turiști vreodată. „Este singura chestie pe care o poți face la țară, pentru a câștiga bani și a te întreține. Nu mi-am propus nici să cresc vaci, nici să fac agricultură”, explică el. Locul în care a ales să se stabilească a venit ca un plus la visul său, deoarece este un cătun în mijlocul naturii, în Apuseni, în vârful unui deal, unde mai sunt doar câteva căsuțe locuite, răsfirate la distanțe considerabile una de alta.

Căsuța „perfectă”

Odată mutat din Franța înapoi în România, Codrin a găsit pe OLX zece case care i-au plăcut, puse la vânzare, în toată țară. A plecat să le viziteze, alături de tatăl său, iar căutările s-au oprit în satul Bulzeștii de Sus, județul Hunedoara.

Aici, a venit la ei un băiat de 20 ani (care între timp i-a devenit prieten) care le-a spus că un bărbat din sat vinde o casă care se dărâmă. „Casa arăta horror. Nu avea fundație aproape deloc, stătea să pice, dar eu mă uitam la ea, proaspăt venit din corporație, și vizualizam posibilitățile ei – cum vreau să arate, cum o voi transforma, dar și cum voi folosi tot spațiul din ea”, spune el.

Plin de optimism și încredere, la două luni după ce a cumpărat-o, Codrin s-a apucat să lucreze la ea. La un moment dat, sora lui, arhitectă de meserie, a venit din Canada alături de câțiva prieteni în țară, și s-au oprit la el o noapte.

„Am dormit pe saltele și în corturi, a fost o experiență tare simpatică, dar toți se uitam la mine ca la un nebun, când le povesteam cum în două luni termin renovările și totul mă va costa doar 10.000 euro”, spune el, nu fără a sublinia cum locuința a fost gata într-un an și jumătate, iar bugetul pentru renovare a ajuns, într-un final, la 30.000 euro.

Codrin și-a dorit să facă absolut totul singur, fără să apeleze la nimeni. Și-a dorit să trăiască procesul ăsta, mai ales că, așa cum spune, are „două mâini drepte” și se price foarte tare la construcții, așa cum au făcut-o și bunicul, dar și tatăl său. Nu și-a dat seama cât de greu avea să fie întreg parcursul, dar cel puțin nu a avut stresul banilor, deoarece economiile din Franța i-au venit în ajutor și i-au permis să se desfășoare în voie. Așa că ziua lucra, iar noaptea găsea soluții pentru toate problemele întâmpinate.

Finalizarea proiectului și primul client

Cât timp a lucrat la casa cumpărată, Codrin a locuit în ea și s-a mutat dintr-o cameră în alta, pe măsură ce termina de lucru într-o parte. Între timp, și-a construit și propria lui căbănuță în sat, unde locuiește, dar a mai construit și o căsuță în copac, tot în scop turistic. „Trăiesc din cele două căsuțe pe care le am și trăiesc chiar bine”, zice el.

În iulie 2015, chiar dacă nu o renovase complet, a urcat casa pe Airbnb, iar un tip din Seattle cu iubita lui i-au scris că vor să vină peste trei zile la el.

„N-am putut să-mi refuz primul client, deși eram fericit și speriat în același timp. Am chemat doi vecini să mă ajute să termin de vopsit și șlefuit, iar apoi i-am primit pe oaspeți”, mărturisește Codrin. A și rămas bun prieten cu ei, dar cât timp au stat în căsuță, a dormit în cort, lângă locuință.

Casa are 24 metri pătrați, dar a profitat de fiecare spațiu dispobibil, de la beci, pod (unde este dormitorul) și până la o mică anexă, unde se țineau lemnele înainte, pe care a transformat-o în cameră de mese. Interiorul are un design simplu, fără elemente tradiționale. „O idee scandinav, dar cu un aer de casă veche făcută bine”, adaugă el.

Peisajul peste vale este superb, iar toți cei care-i calcă pragul vin pentru liniște și pace, dar și pentru libertatea pe care spațiul și natura de aici le-o oferă.

La capitolul utilități, curent există în zonă din 1988, deși mai pică uneori la furtuni sau când e zăpadă, apă are de la vecini, care și-au tras-o de la un izvor aflat la 400 metri distanță, gaz de la butelie și căldură de la sobă pe lemne.

„Viața la țară este foarte grea”

Codrin trăiește viața pe care și-a dorit-o și, în general, are oaspeți din Cluj, Timișoara, Arad, Sibiu și București, cu vârste între 25 și 45 ani, care vor să evadeze la birou și să petreacă timp în aer liber, dar și care-și permit să plătească 100 euro pe noapte.

Viața lui aici este una socială, chiar dacă locuiește izolat, deoarece interacționează cu foarte multă lume. Deși nu intervine peste oaspeți, mulți îl invită la bere sau la povești și așa ajunge să lege prietenii interesante și de durată.

Cât despre o serie de sfaturi pe care le are pentru cineva care vrea să-i calce pe urme, el, în primul rând, subliniază cât de important este să-ți faci un buget, iar apoi să-l înmulțești cu trei, deoarece costurile vor fi mult mai mari decât ceea ce ți-ai propus inițial.

Apoi, precizează că pe lângă frumusețea unui astfel de trai, viața la sat nu vine lipsită de consecințe. „Trebuie să-ți placă cu adevărat, pentru că viața la țară este foarte dificilă, mai ales dacă trăiești izolat. Trebuie să-ți placă să te murdărești, să te lupți cu natura, să te pricepi la multe lucruri, deoarece nu vine nimeni în vârf de deal să te ajute. Plus de asta, interacțiunea cu localnicii poate fi mai grea decât crezi și e nevoie de timp să aibă încredere în tine. Mulți exagerează cu partea frumoasă a acestui stil de viață și pun accentul doar pe asta. Da, e frumos, dar e și foarte greu”, încheie el.