De la oraș la sat: au renovat o fostă casă de vacanță de lângă Cluj, iar acum trăiesc permanent într-un concediu

Traiul urban poate însemna adesea un ritm alert, poate fi gălăgios și poluat. Suntem curioși să aflăm poveștile oamenilor care au plecat din oraș, să descoperim de ce au luat această decizie, cât de greu sau ușor le-a fost și cum li s-a schimbat viața.

Continuăm seria „De la oraș la sat” cu povestea Mihaelei și a lui Paul, doi tineri căsătoriți care au renunțat la agitația din Cluj și s-au mutat pe un deal în satul Câmpenești, aflat la 17 kilometri distanță de urbe.

În 2019, au cumpărat o casă care obișnuia să fie locuință de vacanță pentru foștii proprietari, pe care au renovat-o treptat, după propriile preferințe. Aici și-au găsit liniștea, și-l consideră locul perfect unde să-și crească cei trei copii pe care-i au.

Cum au găsit casa din satul Câmpenești, județul Cluj

Mihaela (sau Mimi, cum îi spun cunoscuții și familia) Iepan s-a născut în Câmpia Turzii și parte din copilărie și-a petrecut-o la țară, până când, în adolescență, s-a mutat cu părinții la bloc. De la vârsta de 20 de ani a locuit în Cluj, unde a terminat Facultatea de Drept în cadrul Babes-Boliyai. Lucrurile au luat amploare după ce s-a căsătorit cu Paul: „stăteam într-o garsonieră drăguță, dar atât de aproape de o zona industrială, că uneori ni se depunea ciment pe geamuri. Lucram pe atunci într-o corporație și îmi plăcea să merg pe jos la muncă, timp în care admiram curțile care-mi erau în drum, și visam. Am fost tare fericită în copilărie, la sat, și-mi doream și copiii mei să aibă parte de asta.”

Paul nu voia să audă de o relocare, dar, treptat, și-a schimbat perspectiva și a pornit într-o aventură de căutare a unei locuințe la sat, alături de soția lui.

Inițial, văzuseră o locuință într-un sat de lângă Cluj-Napoca, cu prețul de vânzare de 75.000 euro. Voiau să negocieze până la 70.000, dar proprietarii nu cedau. Apoi, Mimi a văzut un anunț cu o casă de vânzare în satul Câmpenești, la prețul pe care și-l puteau permite. „Am sunat hotărâți că o vom cumpăra și a fost dragoste la prima vedere. Toate s-au potrivit din acel punct, am reușit să facem un credit fără probleme, iar în câteva luni ne-am și mutat”, spune ea.

Au luat casa deja finisată – partea de jos era terminată (la modul simplist), dar se putea locui în ea, iar la etaj erau două dormitoare nemobilate, dar și o încăpere pentru baie, care nu era făcută deloc.

Locuința are 96 de metri pătrați. Jos există un living, o cameră de zi, o baie și o cameră tehnică, iar la mansardă au două dormitoare, un hol și o baie. Când s-au mutat, au amenejat două dressing-uri în camerele de sus, baie, dar și scara interioară, deoarece cea inițială era foarte greu de folosit.

Lucrările le-au dus la capăt cu ajutorul prietenilor pricepuți. Scara interioară le-a dat cea mai mare bătaie de cap, deoarece pereții nu erau drepți. „Și azi ne minunăm de ingeniozitatea și de talentul lui Tim, un misionar venit cu mulți ani în urmă în România, care a făcut operă de artă din scara noastră și nu a dorit deloc plată”, menționează proprietara.

Într-o casă la țară au tot timpul ceva de făcut

Mereu apar lucruri noi de finisat sau reparat, motiv pentru care au nevoie de multă răbdare. „Nu cred ca va fi cândva totul gata, dar toate se fac pe rând. Ne dăm timp, și până la acel moment la care visam și noi, în care toate vor fi gata, învățăm să ne bucurăm de cât este”, completează ea.

Curtea, spre exemplu, are 600 de metri pătrați, iar când s-au mutat aici era goală. Între timp a devenit plină de pomi, vie, coacăzi, zmeură și flori perene. Au amenajat și un loc pavat pentru copii, unde se pot plimba cu bicicletele, au trambulină, ladă cu nisip, leagăn rustic, dar și câmp și deal cât vezi cu ochii.

N-au mai contabilizat cheltuielile, dar în fiecare an, din propriile economii, rezolvă ce este urgent, de la baie, la acoperiș și curte, la schimbat fosa septică.

Viața la sat, de la singurătate la mulțumire

Satul, descrie proprietara, are multe lacuri amenajate pentru pescuit în jur și este la doar 17 kilometri de oraș. „E suficient de aproape de Cluj, dar și suficient de departe pentru a ne putea bucura de aer curat, cântecul greierilor, al broaștelor și al naturii. Noi stăm undeva sus pe deal, iar priveliștea îmi taie răsuflarea, pur și simplu.”

Asta i-a atras pe cei doi, dar și faptul că au găsit o casă deja construită. Au putut clădi pe fundația deja existentă, dar au investit și în piese de mobilier care definesc mai concret ideea de „casă de la țară”, cum ar fi scaunele-balansoar sau rafturile din bucătărie și cele cu cărți.

„În principiu, am încercat să facem rai din ce am avut, fiindcă foștii proprietari ne-au lăsat multe obiecte, inclusiv decorative, de care am dispus după bunul nostru plac, și astfel ne-am definit un stil al nostru”, completează ea.

Din toată casa, cel mai drag obiect este „bătrânul” blat de bucătărie, locul unde, timp de cinci ani, a gătit milioane de feluri de mâncare. „Gătitul e o muncă poate care, pentru alții, nu prezintă mult interes, însă eu îmi găsesc plăcerea în munca aceasta tăcută.”

În primul an după ce s-au stabilit la sat, după nașterea primei fetițe, Mihaela a simțit realitatea vieții tăcute de la sat. Era obișnuită cu tumultul orașului, discuțiile cu colegere de birou, dar și plimbările pe străduțe. A intrat în prenatal imediat după mutare, așa că a trecut printr-o perioadă de singurătate, pe care a simțit-o mai greu, așa cum zice, și pe stărilor emoționale fluctuante post-partum.

„A fost o perioadă. A trecut. Acum, am învățat să storc tot ce e mai bun din liniștea pe care mi-o oferta locul acesta. Apoi, au urmat noi și noi provocări. Ne-am mutat aici când încă nu aveam copii și nu ne-am gândit departe, în perspectivă”, precizează ea. Acum au trei copii.

Spre exemplu, ea nu conduce, stau la trei kilometri de stația de autobuz, așa că au început să se gândească din ce în ce mai mult la homeschooling. Între timp s-au convins că asta-și doresc pentru cei mici, așa că, din toamna lui 2023, fetița cea mare este în acest sistem, la grădiniță.