De la oraș la sat: și-a luat viața de la zero și a construit singură o pensiune tradițional dobrogeană

Traiul urban poate însemna adesea un ritm alert, poate fi gălăgios și poluat. Suntem curioși să aflăm poveștile oamenilor care au plecat din oraș, să descoperim de ce au luat această decizie, cât de greu sau ușor le-a fost și cum li s-a schimbat viața. Continuăm seria „De la oraș la sat” cu povestea Biancăi, o femeie care a renunțat complet la viața de oraș pentru a se muta în comuna Jurilovca, satul Vișina, loc unde a luat-o de la zero și a pus pe picioare o afacere tradițional dobrogeană.

Bianca Folescu (53 ani) s-a născut și a crescut în Constanța, aproape de mare. La un moment dat, pe măsură ce copiii ei creșteau, și-a dat seama că i-ar face mare plăcere să-i ducă într-un mediu natural, în liniște și în contact direct cu natura. În 2011, a început să caute un sat lângă o apă, deoarece era obișnuită cu marea și voia să trăiască la malul unei ape, așa că a pus degetul pe hartă la Jurilovca, un sat recunoscut pentru pescarii săi. A descoperit o căsuță pusă la vânzare în localitatea Vișina, „Am venit să o vizitez și am ales-o din prima”, adaugă ea despre locuința pe care a reușit să o cumpere cu 10.000 euro, bani strânși din salariu.

O casă renovată de la zero, în stil dobrogean

Bătrânii care locuiseră ultima oară în casă nu mai erau, așa că moștenitorii s-au hotărât să o vândă. Își aduce aminte că arăta destul de bine, grădina nu era întreținută, dar după ce a cântărit lucrurile și a realizat cât e de muncă, a decis că poate să o aducă la un stadiu bun și nu era nimic de speriat.

A început lucrările treptat, de la an la an, cu bani din economii și cu ajutorul oamenilor din sat, de la meșteri stufari, la cei nu neapărat calificați, dar a folosit de toată forța de muncă pe care a găsit-o. Încet și sigur a extins lucrările până au ajuns să dureze șase ani, căci a mai adăugat o casă. „Arhitecura caselor este specific dobrogeană, unde predomină culorile alb și albastru și sunt acoperite cu stuf. Îmi plac grinzile, ferestrele, dar și pereții pe care i-am păstrat ondulați, din chirpici, așa cum se făceau odată, tencuiți cu lut. Am păstrat și lemnul, așa că am conservat mult din naturalețea zonei”, explică Bianca.

Gospodăria are 4000 metri pătrați și este utilizată în totalitate, de unde începe și unde se termină – nu lipsesc țarcurile pentru animale, anexele, grajdurile, spațiile de evenimente, foișorul, dar nici locurile de joacă pentru copii. Casa principală are trei camere, așa cum se întâlneau odată cam toate casele, cu odaia principală, tindă și cameră de oaspeți. Pe lângă locuința asta mai există o bucătărie, o anexă unde bătrânii își petreceau ultimii ani din viață, dar și alte anexe pentru animale sau adăpost pentru cereale.

Un muzeu inedit și o pensiune eclectică

Prima casă are un nou rol în prezent și a devenit un mic muzeu de artizanat, al cărui scop este acela de a transmite tradiția mai departe și de a apropia satul de înțelegerea orășeanului.

„Business-ul a început să apară singur, iar lucrurile s-au întâmplat de la sine. Au început să mă viziteze turiști din zonă, după ce erau îndrumați către mine pentru a vedea o gospodărie frumoasă și a afla o poveste interesantă, iar așa, treptat, am început să deschid casa pentru vizite”, susține antreprenoarea.

Atunci când prietenii ei și-au dorit să vină în vizită, dar și prietenii prietenilor, Bianca a extins spațiul și a gândit o formă de cazare care să aducă un omagiu tuturor culturilor și națiilor prezente în zonă.

„Am disponibile cinci odăi, amenajate în cinci stiluri etnice diferite, după minoritățile pe care le întâlnim foarte aproape de sat: dobrogeană, lipovenească, bulgară, orientală și aromână. Fiecare cameră este amenajată cu obiecte specifice acestor zone, atât vechi, cât și noi, pe care le fac de mână, ceea ce aduce un plus în design, cum ar fi veioze, lustre, perdele, mileuri sau băncuțe”, spune ea.

Provocări și lipsa fondurilor europene

Pentru a-și îndeplini visul, Bianca a muncit mult și a făcut totul de la zero, iar una dintre cele mai mari provocări a fost lipsa forței de muncă și faptul că meșterii nu înțelegeau exact ce vrea ea să facă.

„Lumea gândește liniar, iar eu veneam cu abateri de la design-ul lor liniar, dar pas cu pas, după ce am desenat pe pereți, au înțeles. A fost foarte greu când am ridicat construcția dedicată cazării, deoarece am investit mult în infrastructură, iar în clipa în care am ajuns din subsol la nivelul solului, deja înghițise mulți bani și nu mai știam cum să continui”,povestește ea.

Pandemia a fost o perioadă dificilă pentru ea, dar odată ce lucrurile au intrat în normal, business-ul a dat roade. La prima casă nu avea apă și s-a alimentat din fântâna din curte, dar ulterior, la a doua curte, a avut și apă curentă. Există electricitate, încălzire cu lemne, dar și parțial electric, iar canalizarea și gazele sunt încă la stadiul de proiect și promisiuni.

Toate renovările le-a făcut prin credite și venituri personale, iar orice încercare de a accesa fonduri europene a fost ratată pentru că nu reușea să apeleze la ele în același timp cu proiectul, așa că și-a dat seama că nu sunt pentru ea. „Munca aici nu se termină niciodată și mereu vreau să aduc ceva nou, nu doar la parte de logistică, dar și la partea de evenimente”, mai spune Bianca.

Evenimente culturale și un loc care te conectează cu tradițiile

Bianca a pus cap la cap o gospodărie unde să se poată desfășura tot felul de activități cultural-tradiționale. Spre exemplu, unul dintre primele lucruri pe care le-a construit a fost un foișor cu etaj, de unde se vede lacul Galovița și de unde pornește și un mic spațiu pentru evenimente.

Pe lângă asta, a început să facă și diferite lucruri cu mâinile: „În Dobrogea abia renășteau tradițiile și voiam ca turiștii să plece cu suveniruri de aici. Așa s-a născut ideea de a face lucru manual pe care să-l transform în suveniruri, și de a pune arta populară în obiecte care pot pleca mai departe ca amintiri.”

Animalele pe care le are sunt o atracție pentru copii, iar asta a făcut-o să colaboreze cu școlile și primească vizite de grup, pentru ca cei mici să poată interacționa cu animalele și pentru a vizita casă. Plus de asta, pentru că nu există multe opțiuni de masă, și-a înființat și un punct de gastronomie locală, unde servește mese în timpul zilei. „Organizez constant și mici evenimente de curte și grădină, pentru a dezvolta ideea de turism cultural, tradițional și gastronomic, care poate exista și într-o gospodărie la țară, într-un sat în care nu există nimic”, adaugă ea.

O gospodărie vie unde „povestea continuă”

„Vișina nu avea potențial turistic, iar cei din sat care s-au gândit să investească erau dezamăgiți, deoarece nu aveau deschidere la lac. Dar eu am rupt regulile și am arătat că se poate și altfel. Poți atrage turiști și pentru alte activități, prin modul în care-i găzduiești și le poți crea un program frumos, în timp ce te folosești de împrejurimi”, povestește Bianca, nu fără a menționa că mereu le spune celor care-i trec pragul povestea ei și a casei.

„Suvenir din Dobrogea”, așa cum și-a denumit afacerea, este deshis mereu, dar activitățile sunt împărțite pe sezoane, cu turism în timpul verii, dar și vizite și grupuri pe timp de primăvară, toamnă sau iarnă.

Cei care ajung aici sunt atrași de tradițional și curioși despre Dobrogea, iar cazarea variază de la an la an, în funcție de cum se regularizează impozitele. Spre exemplu, anul ăsta, pentru doi adulți costă 300 lei camera pe noapte sau 500 lei, cu mic dejun și cină.

Cât despre un sfat pentru cei care vor să renunțe la oraș pentru viața la sat, Bianca încheie: „atunci când iei o proprietate veche să o păstrezi, deoarece sunt case cu o anumită căldură, dar sunt și oameni care vor totul de la zero. E important să-ți alegi cu prudență localitatea unde te vei așeza, la fel cum e important să ai o comunitate care să te sprijine și care să fie îngăduitoare cu tine, altfel va trebui să înveți singur și să-ți găsești surse de inspirație, iar dacă n-ai nici forță de muncă, e infinit mai greu.”