Cum arată viața unei familii de români în Geneva, de la apartamentul pe care îl închiriază la realitatea traiului elvețian
V-am povestit despre românii mutați de la oraș la sat, despre cei care au hotărât să-și facă o casă de vacanță pentru a fugi de agitația urbană, iar acum ne dorim să spunem poveștile românilor care s-au stabilit în străinătate și spațiile în care locuiesc.
Andra s-a mutat în Geneva, Elveția, în aprilie 2016, într-un apartament de patru camere la bloc, unde locuiește alături de soțul ei și de fiica lor. Am stat de vorbă cu ea despre cum s-a adaptat mutării, despre viața acolo, dar și modul în care și-a decorat casa, cu mobila pe care a adus-o din România.

Condițiile de trai din Elveția, cu bune și cu rele
Andra și-a dorit întotdeauna să experimenteze viața în afara țării, iar în clipa în care job-ul de la București i-a oferit oportunitatea de a se dezvolta în carieră, a acceptat fără să ezite.
„Cred că ne îmbogățim fără măsură atunci când ne deschidem către culturi și moduri de gândire diferite de ale noastre. După nouă ani aici, încă învăț în fiecare zi din interacțiunile cu oameni din toate colțurile lumii, și pentru mine asta continuă să fie cel mai mare beneficiu al plecării din țară”, spune ea.
În Geneva o atrage bogăția culturală a orașului, dar și multitudinea de naționalități prezente aici. „Nu am trăit acut senzația de „străin aici”, ori pentru că nu te simți niciodată singur în această definiție, ori pentru că cei care sunt chiar elvețieni, sunt foarte obișnuiți ca cei din jur să nu fie. Elvețienii, cei cu adevărat elvețieni (adică a doua generație născută aici), trebuie căutați să fie găsiți”, adaugă românca.
Îi place că oamenii au un respect fantastic față de societate, dar și unii față de alții, și precizează că au mândrie națională, dar și încredere în stat, deoarece sistemul chiar funcționează în beneficiul lor. „Sunt deschiși să plătească taxe pentru că au siguranța că se întorc să le îmbunătățească calitatea vieții.”
La partea de bile negre, Andra vorbește despre cum timpul nu se grăbește în Elveția, oricât de grăbit ai fi tu, iar lucrurile se fac în ordine, pe rând, și durează cât durează. „Pentru orice există un sistem și un proces bine gândit și pus la punct, nu contează ce circumstanțe atenuante ai tu, trebuie să respecți procesul, fără excepții, iar asta te obligă la o foarte mare organizare care poate deveni frustrantă”, continuă românca, nu fără a sublinia cum magazinele sunt deschide până la ora 18:00 și închise duminica, deoarece statul consideră că toți oamenii au nevoie de odihnă.
Cât despre viața de zi cu zi în societatea elvețiană, tânăra aduce în discuție patriarhatul, într-un stat din Europa unde discrepanța dintre femei și bărbați continuă să fie acută, consecință a mai multor factori, dintre care menționează:
- Elveția a fost ultimul stat din Europa care a acordat drept de vot femeilor (ultimul canton a fost forțat de Curtea Supremă Federală abia în 1991), sistemul de îngrijire al copiilor este extrem de scump și cu locuri insuficiente
- școala primară încă impune pauza de prânz între 11:30 și 13:30, timp în care copiii din școlile fără cantină (sau în cazul în care părinții nu-și permit costul cantinei) trebuie să vină acasă în mijlocul zilei să mănânce
- concediul de maternitate este de doar 16 săptămâni, iar cel de paternitate, până în 2021, era doar de o zi, dar a fost extins la două săptămâni.
„Toate astea au dus la o inechitate salarială foarte pronunțată, iar multe femei lucrează doar part-time (dacă lucrează), au drepturi minime la pensie și depind de partener pentru a se întreține”, explică ea.
La partea de bile albe, îi place că te poți baza pe sistemul elvețian și că toate interacțiunile cu statul se pot regla online. Andra spune că există o clasă de mijloc bine dezvoltată, care trăiește decent, are acces la resurse, sistem de sănătate sau învățământ și la o infrastructură foarte bună.
Cum este viața la bloc în Geneva, într-un apartament închiriat
În Elveția, continuă, nu poți avea permis de reședință fără loc de muncă. „Îți mai e dor de România când nu poți rezolva ceva mai repede sau mai ieftin, pentru că știi pe cineva care știe pe cineva, dar îți trece repede”, glumește tânăra.
Andra locuiește într-un apartament dintr-un bloc construit în urmă cu peste 20 de ani, unde plătește o chirie de 3300 franci elvețieni pe lună — echivalentul a aproximativ 3500 euro lunar.
„Costul chiriei este foarte ridicat în Geneva, dar și în orașele mari din țară. Dacă apartamentul ales vine cu loc de parcare, atunci trebuie să-l plătești automat pe lună, indiferent dacă-l folosești sau nu, iar pentru asta mai scoți între 150 și 300 de franci pe lună. Utilitățile (apă, căldură, gunoi, administrație) sunt încă 200-400 de franci lunar, în timp ce curentul se plătește separat, iar gaz nu prea există în apartamente”, explică ea.
Spațiul are 110 metri pătrați și 5.5 „camere”, deoarece în Elveția bucătăria este considerată o cameră, iar baia de serviciu jumătate de cameră. În plan real, asta se traduce prin – trei dormitoare (unul matrimonial și două mai mici), un living, o bucătărie semi-deschisă spre living, trei băi, două balcoane deschise (living și dormitor). Apartamentul mai vine la pachet cu o boxă mare la subsol și un loc de parcare subteran.
Majoritatea apartamentelor din Geneva se închiriază nemobilate, așa cum a fost și al ei, motiv pentru care și-a adus toată mobila din România, mai puțin mobila de bucătărie și electrocasnicele, speriată la acea vreme de prețurile de aici.
Deși finisajele nu sunt neapărat moderne, Andra susține că n-au fost nevoiți să repare multe în toți anii petrecuți aici. Adoră faptul că este luminos și fiecare cameră vine cu geamuri mari, că este extrem de călduros iarna. La fel de important, e foarte bine antifonat, ceea ce înseamnă că fiica lor poate dormi tun în dormitorul ei, în timp ce în living ei ascultă muzică. Parchetul din apartament este un detaliu care le place mult.
„Tu ai decis să vii aici, așa că amintește-ți mereu de ce, și încearcă să-ți faci locul tău, în timp ce rămâi curios la viața din jurul tău. Ai răbdare, cu tine și cu ceilalți”, spune ea ca sfat pentru cei care iau în considerare să se mute în altă țară.







