A renunțat la casa de vacanță și s-a ocupat singură de construcția unei cabane de doar 16 metri pătrați, în mijlocul naturii

În timp ce unii dintre noi fac pasul de a se muta de la oraș la sat, iar alții își construiesc o casă de vacanță după inima lor, de cele mai multe ori în natură, cei mai mulți doar visăm la așa idei și ne bucurăm de ele atunci când mergem în concedii.

Dacă ți-ar plăcea să ai propria ta locuință unde să te retragi ori de câte ori te simți copleșită de haosul urban, povestea Adrianei Pop în mod cert poate fi o sursă de inspirație. După moartea soțului, ea a hotărât să-și facă o căsuță de vacanță și s-a ocupat singură de tot procesul.

Prima casă de la țară, cum a început totul

Adriana are 62 de ani, s-a născut și a crescut la Brașov, unde are un job de economist la Spitalul Clinic Județean de Urgență. Istoria ei cu traiul la țară a început în urmă cu 17 ani, atunci când a hotărât, alături de soțul ei, să-și construiască o casă la sat.

Au găsit terenul perfect aflat la 25 kilometri de Brașov, în mijlocul unei livezi cu prunici și nuci bătrâni, și au hotărât că ăsta va fi locul unde-și „vor petrecere bătrânețile.” S-a apucat de construcție pas cu pas și în câțiva ani rezultatul final a fost o vilă cu trei camere, două băi, un foișor, dar și o grădină.

Din păcate, după cinci ani de la cumpărarea terenului, când totul a fost gata, soțul ei a murit, după 28 ani de căsnicie. „M-am chinuit câțiva ani până am reușit să vând și să mă reîntorc în Brașov, de data asta la bloc, pentru că nu-mi permiteam financiar altă casă”, povestește ea.

Până să vândă, s-a confruntat cu tot felul de probleme, de la cosit iarba și până la tăiat de lemne pentru foc. Timp de cinci ani a locuit singură la sat, loc unde nu avea neamuri, ci doar o familie cu care relaționa, și spune că i-a fost extrem de greu, cum ar fi iarna, când plângea înainte să curețe zăpada dintr-o curte imensă.

„După ce am revenit la oraș, gândul de a avea o casă de vacanță părea greu și irealizabil, dar într-o zi mi-am zis, de ce nu o căsuță de vacanță? Și atunci, cu pași nesiguri, am început să construiesc ușor și să coordonez ceea ce voiam de fapt”, adaugă femeia.

Un vis devenit realitate

Procesul noii căsuțe a început în 2015, pe un teren de 600 metri pătrați, pe care-l avea cumpărat din 2005, când încă trăia soțul ei. Este într-un sat aflat la 12 kilometri de Brașov, în comuna Tărlungeni, pe un deal cu mulți pomi fructiferi.

Când a rămas văduvă, din cauza situației financiare care nu era stabilă, Adriana a vrut să vândă locul, dar pentru că oferta era mai mică decât banii pe care i-au dat pe el, a hotărât să-l păstreze. Dorința unei căbănuțe a apărut dintr-o nevoie de refugiu, deoarece toată viața a locuit la casă, iar locuitul la bloc o sufocă. „Dar mi-am dorit să mai am și ceva în comun cu el, chiar și o amintire”, a mai spus ea.

A lucrat la căbănuță timp de cinci ani, „Vara adunam bani pentru o altă etapă a anului următor, așa că prima oară am făcut scările. A fost un efort deosebit, am căutat singură meseriași, apoi îi urmăream, dar ce să urmărești, când ei mă abureau după cum voiau. Cu toate astea, în cele din urmă am avut scări și puteam urca până la un nivel”, adaugă Adriana.

Odată ce a început construcția căbănuței, a început să caute pe net și a găsit un model care i-a plăcut din start, iar apoi a apelat la alți meșteri, unde nu a fost ferită de divergențe de opinii, deoarece ea avea unele viziuni, iar ei voiau să le fie mult mai ușor, „Dar nu le-a ținut cu mine.”

„Sunt foarte mândră de realizările mele”

Căsuța are 16 metri pătrați și o singură cameră, unde pe un perete este bucătăria, pe altul este dormitorul, iar față în față cu ușa are câteva dulăpioare pentru strictul necesar; între timp a construit și două magazii, dintre care una, cea lipită de casă, a transformat-o în baie, dar încă nu are canalizare. Momentan are WC în curte, dar și-a tras apă și curent și în rest, are toate condițiile.

A optat pentru un design tradițional cu mult lemn, dar precizează că adoră figurinele, dar și lămpile colorate, motiv pentru care și le-a agățat peste tot, de la pomi la leagănul împrejmuit cu luminițe multicolore. Adriana povestește cum este foarte mândră de realizările ei, pentru că a făcut totul singură, cu banii și ideile sale.

„Am făcut totul eu și am o mare satisfacție pentru asta. Seara stau în leagăn, cu câinii lângă mine, și în multitudinea de culori de pe alee, îmi imaginez că el e acolo sus și mă veghează și mă reperează”, adaugă ea.

Ajunge la sat cel puțin o dată la două zile, să-și hrănească cățeii pe care-i iubește, dar mai ales pentru că aici se simte în largul ei, îi place să gătească afară, la aragazul cu butelie, și se simte bine.