Închirierea unei locuințe presupune existența unor obligații legale clare, atât pentru chiriaș, cât și pentru proprietar. În cazul uneia dintre obligații, frecvent apare o întrebare: cine trebuie să plătească taxele aferente chiriei? Răspunsul este oferit de lege. Află din articol cine plătește la ANAF, chiriașul sau proprietarul. Toate detaliile, în articol.
Ce să știi despre închirierea unei locuințe
Închirierea unei locuințe reprezintă un acord legal prin care proprietarul unui imobil oferă dreptul de folosință unei alte persoane, în schimbul unei sume de bani plătite periodic, cunoscută sub denumirea de chirie. Din punct de vedere juridic, această relație este reglementată de Codul civil, care stabilește regulile generale în ceea ce privește drepturile și obligațiile ambelor părți.
În practică, închirierea se face aproape întotdeauna pe baza unui contract scris, fie pe durată determinată, fie pe durată nedeterminată. Deși legea permite și contractele sub semnătură privată, forma scrisă este esențială pentru a evita conflictele și pentru a putea dovedi existența raportului contractual. Contractul de închiriere nu este important doar din perspectivă civilă, ci și fiscală.
De reținut:
Potrivit Codului fiscal, veniturile obținute din închirierea unei locuințe sunt încadrate ca venituri din cedarea folosinței bunurilor. Acest lucru înseamnă că ele trebuie declarate la ANAF și impozitate.
Declararea contractului de închiriere este astfel o obligație legală menită să asigure transparența fiscală și să permită autorităților să stabilească impozitele datorate. În lipsa acestei declarări oficiale, proprietarul se expune unor riscuri fiscale importante.
Cine plătește la ANAF: chiriașul sau proprietarul?
Atunci când vine vorba despre plata obligațiilor către ANAF, legea este clară: responsabilitatea revine, în mod obișnuit, proprietarului locuinței. Motivul este simplu: proprietarul este cel care obține venitul din chirie, iar impozitul se aplică persoanei care realizează acest venit.
În cazul închirierii unei locuințe, la ANAF se plătește impozitul pe venitul din chirii, calculat conform regulilor din Codul fiscal. În funcție de situația proprietarului pot interveni și obligații legate de contribuțiile sociale, însă doar dacă sunt depășite anumite plafoane anuale stabilite de lege. Toate aceste obligații fiscale sunt legate exclusiv de persoana proprietarului.
Chiriașul, pe de altă parte, nu are obligații fiscale față de ANAF în ceea ce privește chiria plătită. El achită chiria direct proprietarului, iar de aici înainte responsabilitatea fiscală aparține celui care încasează banii. Doar în anumite situații speciale, cum ar fi închirierea către persoane juridice, pot exista mecanisme diferite, însă în relația obișnuită dintre două persoane fizice regula rămâne aceeași.
Pe de altă parte, în situația în care contractul de închiriere nu este declarat sau impozitul nu este plătit, consecințele pot fi serioase pentru proprietar. Autoritățile fiscale pot recalcula impozitele pentru perioadele anterioare, pot aplica penalități și dobânzi și pot dispune amenzi.
Chiriașul nu este sancționat fiscal pentru aceste nereguli, însă lipsa unui contract declarat îi poate crea dificultăți în alte situații, cum ar fi stabilirea domiciliului sau dovedirea dreptului de folosință.
Responsabilitățile chiriașului în cazul închirierii unei locuințe
Responsabilitățile chiriașului sunt prevăzute în Codul civil și există indiferent dacă sunt menționate explicit sau nu în contract. Prima și cea mai importantă obligație este plata chiriei la termenul stabilit. Neplata chiriei poate duce la rezilierea contractului și, în cazuri extreme, la evacuare.
Chiriașul are, de asemenea, obligația de a folosi locuința cu bună-credință și conform destinației sale. Adică o locuință închiriată pentru uz rezidențial nu poate fi transformată, fără acordul proprietarului, într-un spațiu comercial sau într-o activitate care contravine scopului inițial al contractului.
Un alt aspect important ține de întreținerea locuinței. Chiriașul este responsabil pentru reparațiile minore și pentru menținerea imobilului într-o stare normală de utilizare. Deteriorările produse din neglijență sau din culpă chiriașului trebuie reparate de acesta. În schimb, uzura normală, rezultată din folosirea obișnuită a locuinței, nu poate fi imputată chiriașului.
Nu în ultimul rând, chiriașul trebuie să respecte regulile de conviețuire, regulamentul asociației de proprietari și normele legale. În practică, acest lucru înseamnă evitarea deranjării vecinilor, plata cheltuielilor de întreținere și respectarea ordinii publice.
Ce obligații are proprietarul când oferă locuința spre închiriere
Obligațiile proprietarului sunt la fel de importante și sunt menite să asigure chiriașului o folosință normală și sigură a locuinței. Înainte de orice, proprietarul trebuie să predea imobilul într-o stare corespunzătoare, cu instalațiile funcționale și fără defecte care să împiedice locuirea.
După predarea locuinței, proprietarul nu are dreptul să intre în spațiul închiriat fără acordul chiriașului. Chiar dacă imobilul îi aparține, dreptul de proprietate este limitat temporar de dreptul chiriașului la viață privată și la folosință pașnică. Excepțiile sunt strict legate de situații de urgență, cum ar fi avariile sau pericolele iminente.
Pentru menținerea unei relații bune, proprietarul trebuie să comunice deschis cu chiriașul și să respecte clauzele contractului. În cazul apariției unor conflicte, legea oferă soluții clare. Evacuarea chiriașului nu se poate face arbitrar, ci doar în condițiile prevăzute de lege, precum neplata chiriei, încălcarea gravă a obligațiilor contractuale sau expirarea contractului.
În situația în care locuința este deteriorată, proprietarul are dreptul să își recupereze prejudiciul. De regulă, acest lucru se face prin reținerea garanției, iar dacă daunele sunt mai mari, prin acțiuni legale pentru recuperarea diferenței.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
