Gardul dintre vecini este un element esențial al bunei conviețuiri. Pentru a se evita nelămuririle, Codul Civil oferă un cadru prin care se arată cum se împart responsabilitățile vizavi de această delimitare între proprietăți. Uite cine face gardul dintre vecini și cine suportă cheltuielile de construcție sau de reparație. Află ce spune legea, din articol.
Gardul care desparte două proprietăți este o obligație legală și un mijloc de a menține relații bune între vecini, dincolo de a fi perceput drept o chestiune estetică sau una legată de intimitate.
De multe ori, discuțiile despre cine trebuie să facă gardul, cine suportă costurile sau cum se împart cheltuielile de reparație pot degenera în conflicte aprinse, mai ales când relațiile dintre vecini nu sunt tocmai amicale. Din fericire, legea românească clarifică aceste aspecte, chiar dacă lasă loc și pentru înțelegeri amiabile între proprietari.
Gardul dintre vecini: cum este reglementat de lege
Codul Civil, în forma sa actuală, reglementează clar delimitările dintre proprietăți, pe care le numește „despărțituri”, cu referire și la gardul între vecini.
Astfel, potrivit articolului 660, orice zid, gard, șanț sau alt tip de delimitare dintre două terenuri se consideră în coproprietate, dacă nu există un document sau un semn clar care să arate contrariul. Cu alte cuvinte, gardul dintre vecini este, prin prezumție, comun și aparține în egală măsură ambilor proprietari.
Importanța acestei reglementări ține și de percepția asupra gardului ca punct de hotar clar între proprietăți. O despărțitură stabilă și recunoscută de lege previne conflictele legate de limitele terenului, protejează intimitatea și asigură un minimum de siguranță. În plus, existența gardului este utilă atunci când se fac tranzacții imobiliare sau lucrări de cadastru, pentru că indică fără echivoc până unde se întinde proprietatea fiecăruia.
Codul Civil merge mai departe și, prin articolul 662, oferă oricărui proprietar dreptul de a cere vecinului să contribuie la construirea unei despărțituri comune. În lipsa unor reguli locale sau a unui obicei al locului, legea recomandă ca gardul să nu depășească înălțimea de doi metri, o limită menită să asigure echilibrul între intimitate și estetică.
Cine face gardul dintre vecini
Legea nu stabilește că un anumit vecin este obligat să ridice gardul, dar prevede că fiecare proprietar poate solicita celuilalt să contribuie la construcție. Este un mecanism menit să împartă echitabil responsabilitățile: dacă unul dintre vecini consideră că este necesar un gard, îl poate construi, dar și celălalt va trebui să suporte o parte din costuri.
În practică, aceasta înseamnă că ambii vecini trebuie să cadă de acord asupra amplasamentului, înălțimii și materialelor folosite pentru că gardul devine bun comun.
Foarte important:
Dacă unul dintre vecini refuză nejustificat să participe, celălalt are posibilitatea de a-l obliga în instanță să contribuie financiar. Acest cadru legal este important pentru a preveni situațiile în care un proprietar ar fi forțat să suporte singur toate cheltuielile pentru o despărțitură de care beneficiază amândoi.
Cine plătește reparațiile la gard, conform legii
La fel ca în cazul construcției, și cheltuielile de întreținere și reparații se împart între coproprietari. Articolul 663 din Codul Civil prevede clar că aceștia trebuie să suporte costurile proporțional cu dreptul de proprietate pe care îl au. Cu alte cuvinte, dacă gardul este comun, fiecare vecin plătește jumătate din lucrările de reparație.
Există totuși și excepții. Legea permite unui coproprietar să renunțe la partea sa din gard, caz în care nu mai este obligat să contribuie la cheltuieli viitoare. Însă, dacă gardul susține o construcție aflată pe terenul său sau dacă el trage un folos direct din gard (de exemplu, dacă l-a folosit ca suport pentru o magazie sau pentru plante cățărătoare), renunțarea nu mai este posibilă și contribuția rămâne obligatorie.
Dincolo de litera legii, este important ca aceste situații să fie rezolvate și în spiritul bunei vecinătăți. Un gard deteriorat nu afectează doar estetica, ci poate crea riscuri de securitate și tensiuni între proprietari. Discuțiile amiabile și soluțiile comune sunt de preferat în locul litigiilor, care consumă timp și bani.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
