PROIECTE DE AMENAJARE

Au transformat etajul unei vile interbelice de patrimoniu într-un apartament de sine stătător și acasă pentru o familie

Case de patrimoniu, case istorice. Case ale căror ferestre, pereți, marchize, bovindouri spun la rândul lor povești. Case peste care au trecut zeci și zeci de ani, care au suferit, au pierit puțin și au renăscut ca pasărea Phoenix din cenușa uitării datorită unor oameni care scot la lumină zestrea acestor case de patrimoniu și le redau splendoarea de odinioară. Sunt Ana Rubeli de la #Aiciastat și am aflat povestea unei astfel de case, din București.

Raportul “Heritage Counts for Europe” publicat de Europa Nostra în 2015 plasează patrimoniul cultural drept un generator de investiții profitabile pentru întreaga societate, de la locuri de muncă (pentru fiecare loc de muncă direct se creează alte 26,7 locuri de muncă indirecte), la taxe, la stimularea creativității, la creșterea sentimentului de apartenență și nu numai. Patrimoniul cultural este și o sursă de creativitate, generând noi idei și soluții cu scopul de a reinterpreta clădiri istorice pentru a le reda viața fără a le știrbi valoarea istorică.

În zona Eminescu a Capitalei, în apropiere de parcelarea istorică Ioanid, există o vilă istorică cu arhitectură în stil eclectic (Beaux-Arts/stilul academist francez) pe care o împart trei familii, fiecare dintre ele locuind în câte un apartament pe etaj.

Cândva în anii 1920, comanditarii Constantin și Elena Iarca vin din Buzău și îi cer arhitectului I.D. Berindey, deja consacrat pe scena interbelică bucureșteană, să le ridice o casă în inima capitalei. Constantin Iarca (13 iulie 1885-1940) a fost moșier, avocat, om politic și primar al orașului Buzău (în 1918). El făcea parte dintr-o familie de boieri de origine greacă (originară din Gopeș, Macedonia). Planurile lui Berindey au creat o bijuterie arhitecturală cu tavane ornate, cu o firidă decorativă, cu stucaturi deosebite și cu o fațadă bogat decorată. Casa a căzut pradă naționalizării, ca mai toate bijuteriile arhitectonice din România, și acum are trei proprietari diferiți.

În apartamentul de la parter locuiesc Laura Lungu-Coman și Alin, soțul ei, împreună cu fetița lor și o cățelușă bulldog francez, Nuna. Într-o zi din 2020, în care își căutau pe internet o locuință, au găsit anunțul pentru acest apartament și după ce au văzut pozele, au programat vizionarea în aceeași zi. Au descoperit că agentul îl listase din greșeală la un preț mai mic decât cel real, care le depășea bugetul. Dar îi vrăjise deja cu lumina din plin, cu lucrătura tavanelor și detaliile de arhitectură. Spre seară, s-au întâlnit cu proprietarul, a doua zi au făcut oferta de preț, au negociat câteva zile pentru a-l aduce mai aproape de bugetul lor și în maxim o săptămână au semnat precontractul.

Apartamentul are 156 metri pătrați utili, împărțiți în două dormitoare, două băi, două dressinguri, un living, o bucătărie cu zonă de dining încorporată, două holuri și un birou. Mai are un beci de 45 metri pătrați (spațiu esențial pentru familiile boierești de altădată, pentru depozitarea alimentelor la rece, a „ghețăriei” și folosit de obicei și ca spălătorie sau bucătărie de personalul de serviciu). Și acces la cei 80 metri pătrați de curte pe care îi dețin, dar și la toți cei 120 metri pătrați de curte comună cu vecinii. Cu toate astea, a fost mai ieftin decât un apartament într-un bloc nou, cu suprafață similară, într-o zonă similară.

„M-am așezat pe jos în bucătărie și am început să plâng de fericire. Nu-mi venea să cred, în primul rând că am găsit așa ceva. Apoi, eram incredibil de încântată că aici va fi în curând «acasă»”, își aduce Laura aminte despre momentul în care a primit cheile de la fostul proprietar.

Planul era să-l închirieze pentru câțiva ani, până și-ar fi permis să îl amenajeze așa cum visau, dar pandemia și venirea pe lume a primului copil le-au schimbat traiectoria și au hotărât să renoveze și să se mute.

Proprietarul anterior restaurase deja imobilul, inclusiv acoperișul și fațada. Lucrase tavanele cu stucaturi, nișa cu mozaic pictat, șemineul și restul elementelor de interior, cu o echipă de la Școala de Arte. Așa că nu a fost nevoie să ia lucrările de la zero atunci când au început lucrările. Au avut însă de făcut modificări la instalațiile electrică și sanitară.

Au lucrat cu arhitectul Bogdan Ciocodeică pentru întregul proces, i-au arătat ce amenajări le plăceau, ce arhitecți și ce elemente, iar Bogdan a ținut cont de dorințele lor comune și de nevoia de a crea un spațiu sigur pentru fetița lor. Au hotărât împreună întrebuințarea fiecărei camere, finisajele și designul mobilierului. Transformarea unui etaj dintr-o vilă istorică într-un apartament de sine-stătător, la standarde contemporane, a fost un proces destul de dificil, dar interesant. Au transformat în bucătărie o cameră care avea altă întrebuințare la origine, posibil birou. Pe planurile istorice nu sunt marcate destinațiile inițiale ale camerelor gândite de arhitectul Berindey. Din cercetările documentelor de arhivă a multiple proprietăți, reiese că proprietarii cu profesii liberale, precum Constantin Iarca, solicitau arhitectului să proiecteze una-două camere cu destinația de birou, cu intrare separată față de salonul de primire. Acest lucru asigura intimitate în cadrul vizitelor de lucru, și a fost și extrem de benefic pentru refuncționalizarea acestor camere drept dormitor și camera copilului. În plus, în proiectul de reamenajare, au transformat un hol de trecere în baie, lucru care a ridicat iar destule probleme.

Procesul amenajării a durat doar câteva luni: „Am început șantierul în ianuarie și ne-am mutat la sfârșit de mai 2021. Am urmărit bugetul de aproape, însă am încercat să nu facem compromisuri în ceea ce privește calitatea. Ne-a ajutat foarte mult și arhitectul nostru, Bogdan Ciocodeică, care ne-a îndrumat cu grijă pentru a ne încadra în bugetul disponibil. Având în vedere că dețin o firmă producătoare de mobilier [OurDesign], consider ca am «trișat» un pic în ceea ce privește costul real al acesteia, astfel încât mobila reprezintă mai puțin de jumătate din costul total al proiectului. Întreg procesul de renovare a costat în jur de o treime din valoarea casei. Includem în el și refacerea curții comune, amenajarea curții noastre, înlocuirea porților [din păcate cele originale s-au pierdut în negura timpului], refacerea ușii de la intrare, refacerea circuitelor electrice și de apă, reamenajarea băilor, restaurarea parchetului, revopsirea pereților, restaurarea ușilor și înlocuirea geamurilor lor, draperii, perdele, mochetă, covoare, mobilier”, explică Laura.

Cu excepția scaunelor care sunt cumpărate de la Ikea, Zara Home și Retros, tot mobilierul este făcut la comandă la OurDesign. Bucătăria e făcută din MDF cu blat de HPL compact. Insula din bucătărie, care e și elementul preferat al Laurei, este din pal cu decor HPL metalic și marmură. Băile au mobilier din MDF vopsit, spațiile de depozitare sunt din pal placat cu oglindă. “Toate tapițeriile sunt din materiale tratate pentru a rezista la murdărie; avem totuși o fetiță de un an”, spune Laura zâmbind. Pentru a crea un echilibru cromatic, toată mobila din bucătărie este realizată cât mai aproape coloristic de tavan, de culoarea tocurilor și a ușilor.

Au păstrat toate ușile originare din casă. Dar pentru că de-a lungul timpului fuseseră revopsite de diverși proprietari, a fost nevoie de un tratament mai aparte: Alin, soțul Laurei, le-a dat jos personal, le-a curățat, le-a vopsit și le-a înlocuit sticla care era zgâriată și murdărită iremediabil. Datorită marcajului “Cristal” de pe sticla originară a ușilor, inițial Laura și Alin au crezut că erau din cristal, însă nu, de fapt sticla fusese produsă de firma Cristal. Înlocuirea acestei sticle a fost o pierdere pe care și-au asumat-o din cauza degradării acestei sticle. La ușa din baie care de asemenea avea sticlă, au optat pentru a pune oglindă pentru a asigura discreție. În ceea ce privește ușile din bucătărie, Laura și Alin au dorit să fie decorate astfel încât să se potrivească mai bine cu tavanul și să creeze un efect vizual de adâncime. Drept urmare, în loc să folosească uși de 18 mm cum se folosesc în mod standard, au folosit uși de 22 mm și le-au frezat mai adânc, lucru care a atras problema flambării: ușile mari au fost flambate și a trebuit să fie refăcute cu întăritură pe spate.

Un alt aspect neprevăzut: când au dat jos faianța din baia matrimonială, au constatat cu neplăcere că întreg peretele era umed, ceea ce s-a dovedit a fi consecința calcanului acoperit de iederă. Drept urmare, s-au dus la vecinii care aveau iederă multă pusă pe calcan și i-au rugat să le permită să refacă acest calcan. Au închiriat o schelă, vecinii și-au mutat iedera pe schelă, Laura și Alin au dat jos calcanul și l-au refăcut total. Acest lucru le-a generat o “explozie” în buget, ceea ce a generat o grijă suplimentară în ceea ce privește restul cheltuielilor.

Inițial au vrut să folosească pentru băi plăci de ceramică foarte mari, numite Florim. Dar băile refuncționalizate au o formă atipică, ceea ce ar fi însemnat tăierea excesivă a plăcilor, aruncarea unei mari cantități de “resturi” nefolosite de plăci și lipsa unei continuități în ceea ce privește modelul. Pentru a nu genera risipă nenecesară, au decis să toarne șapă epoxidică autonivelantă pe care meșterul a turnat-o și a modelat-o astfel încât să trimită cu gândul la marmură. În acest fel, arată ca și cum ar fi fost turnată dintr-o bucată, este uniformă și rezistentă la umezeală, și s-a potrivit mai bine și bugetului lor.

Piesele de rezistență ale apartamentului sunt reprezentate de tavanele foarte decorate și păstrate în perfectă stare, dar și firida din zona de living, care era folosită cu rol decorativ. Tavanele sunt făcute din ipsos pictat, nu din lemn, și sunt ornate cu stucaturi cu mascaroni, cu motive geometrice și florale. Dacă vă doriți să creați și voi un astfel de tavan, aveți oricând posibilitatea de a merge la vestita ipsosară Maria Rădulescu în al său atelier de pe Calea Griviței 43 și să dați o comandă potrivită gusturilor și interioarelor voastre. Revenind la decorații, mascaronii sunt figure alegorice și înainte vreme aveau rolul de a proteja casa de spiritele rele. Facem astăzi un arc în timp și le regăsim pe o multitudine de imobile valoroase din capitală, atât la exterior cât și la interior.

Poate credeți că această vilă istorică superbă are un aer de solemnitate, însă este cât se poate de vie, de zglobie. Viața între acești pereți frumos decorați și sub aceste tavane cu stucaturi se desfășoară tot sub semnul firescului. Casa este mereu plină, de viață și de oameni: în casă locuiește cu soțul, fetița și cățelușa lor, dar zilnic vin bona, bunici sau prieteni în vizită, căci acasă înseamnă „Oamenii pe care îi iubesc. Apoi, acasă înseamnă «în siguranță». Acasă este unde ne întoarcem mereu când vrem să fim protejați, înțeleși și acceptați”, încheie Laura.

Foto de Kinga Tomos

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
ULTIMELE ARTICOLE
icon

Cum să-ți faci o măsuță de cafea DIY în stil industrial