Alegerea finisajelor este una dintre cele mai importante etape în procesul de amenajare a locuinței. Dincolo de estetică, ele influențează atmosfera din casă, durabilitatea în timp și felul în care spațiul este perceput vizual.
În ultimii ani, unele materiale au devenit foarte populare datorită accesibilității sau impactului vizual imediat. Totuși, designerii atrag atenția că nu toate alegerile care par spectaculoase la început sunt și cele mai potrivite pe termen lung. Am adunat păreri de la mai mulți arhitecți de interior despre câteva dintre acele finisaje interioare pe care nu le recomandă, dar și motivele din spatele acestor decizii.
1. Vopselele decorative foarte încărcate
Vopselele decorative pot aduce profunzime și textură unui spațiu, dar atunci când sunt folosite în exces sau alese greșit, pot deveni dominante și greu de integrat.
„Când vine vorba despre vopsele decorative, nu recomand texturile foarte insistente sau efectele care preiau prea multă atenție. Personal, le văd utile mai ales atunci când adaugă subtilitate culorii — o ușoară vibrație, o variație fină, o textură discretă care face peretele mai viu, fără să îl transforme în personajul principal”, spun arhitectele Jooca Studio.
În aceeași direcție, arhitecta Mihaela Steiner, de la Biroul de Arhitectură Metropolitană (BAM), subliniază importanța contextului în care aceste finisaje sunt folosite. „Singurele decorative pe care le utilizez sunt cele cu aspect mineral, limewashurile și cele de inspirație marocană care acționează și ca hidroizolație. Condiția principală ca o astfel de decorativă să arate bine este să fie spălată de lumina naturală sau artificială. Restul decorativelor consider că încarcă suprafețele și arată inestetic.”
Problema apare mai ales atunci când finisajul devine elementul principal al camerei, în detrimentul întregii amenajări. „Mereu am fugit de acele decorative foarte încărcate de tip stucco venetian sau cele cu inserții metalice, perlate, deoarece dacă nu sunt aplicate corespunzător pot duce la rezultate care dezavantajează orice interior”, explică arhitecta Ligia Dragoș, de la TADAFORM Studio. În locul efectelor dramatice, designerii recomandă finisaje care completează spațiul, nu îl domină.
2. Ceramica ce imită lemnul
Imitațiile au devenit o soluție frecventă în amenajări, însă nu toate reușesc să reproducă fidel materialele naturale. „Imitațiile de lemn în plăci ceramice sunt prea departe de textura naturală, reală încât tind spre kitsch”, spune arhitectul Călin Santa, de la atelier unuplusunu.
Dincolo de aspectul estetic, problema ține și de autenticitate. „Suntem precaute cu finisajele care încearcă să imite altceva fără să o facă suficient de bine. De exemplu, nu ne-a plăcut niciodată în mod special ceramica ce imită lemnul. Există, desigur, și variante reușite, iar uneori apar contexte în care pot funcționa, dar ca principiu preferăm materialele care își asumă propria identitate, în loc să mimeze altceva”, spun arhitectele din echipa Jooca Studio.
În schimb, direcția recomandată este una mai simplă și mai durabilă: „În privința placărilor ceramice, recomand evitarea trendurilor și alegerea placărilor durabile cu estetică contemporană, minimalistă”, spune arhitecta Mihaela Steiner.
3. Parchetul laminat și pardoseala din SPC
În zona pardoselilor, diferențele de calitate devin foarte vizibile în timp. Deși sunt opțiuni accesibile, unele materiale pot crea probleme atât estetice, cât și funcționale.„Din punct de vedere al calității, parchetul laminat foarte ieftin nu l-aș recomanda, deoarece se umflă rapid la apă, se zgârie ușor, are un aspect vizual foarte slab, fie prea lucios, sau cu imitații exagerate de textură”, explică arhitecta Ligia Dragoș.
Și din punct de vedere vizual, anumite variante pot încărca spațiul mai mult decât este necesar. „Suntem rezervate față de parchetul laminat cu desen foarte contrastant, cu noduri puternice sau cu acea estetică rustică forțată, care încarcă vizual spațiul și îl limitează mult în timp”, spun arhitectele din echipa Jooca Studio.
În ceea ce privește materialele mai noi, cum este SPC-ul, designerii recomandă prudență. „Pardoseala din SPC e un material nou, marketat bine, care însă, prin prisma experiențelor noastre, nu a trecut încă testul timpului. Dacă e de calitate, îl percepi ca o imitație bună de la distanță, însă e nevoie de mai mult de atât pentru un proiect impecabil”, spune arhitectul Călin Santa.
Pardoseala din SPC (Stone Plastic Composite) este un tip de pardoseală rigidă, realizată dintr-un amestec de pulbere de piatră (de obicei calcar) și polimeri. Este o variantă mai stabilă și mai rezistentă decât parchetul laminat clasic, fiind apreciată pentru rezistența la umiditate și pentru faptul că nu se dilată ușor la variații de temperatură.
Ce alegi în schimb
Dincolo de materialele punctuale, concluzia designerilor este una simplă: alegerile inspirate pe termen lung sunt cele echilibrate și autentice.
În locul finisajelor care impresionează rapid, dar obosesc în timp, direcția recomandată este:
- materiale naturale sau care le respectă estetica
- texturi discrete
- culori neutre, ușor de integrat
- soluții care nu domină spațiul
Un finisaj bun nu ar trebui să fie vedeta unei camere, ci fundalul care pune în valoare întregul spațiu.
În 2026, tendința se conturează clar: mai puțin despre efecte spectaculoase și mai mult despre finisaje interioare durabile, echilibrate și atent alese — acelea care nu se demodează rapid și care contribuie la o atmosferă coerentă.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
