De la oraș la sat: a lucrat un an pentru a construi o casă cu structură de șură, din lemn vechi de 100 de ani
După ce, în plină pandemie, a renovat o casă veche și o șură de 100 de ani, și le-a transformat într-un cămin cald și primitor în satul Ghimeș-Făget, pe valea Trotușului, Attila Pușcaș a pornit într-un nou proiect ambițios: o șură-casă. Ridicată pe un teren de 4.000 de metri pătrați, construcția valorifică grinzi vechi de peste 100 de ani, lemn cumpărat legal de la Ocolul Silvic, ferestre și uși recuperate, țiglă veche și ardezie naturală.
Lemn vechi, proiect nou
„Aveam grinzi din proiectul trecut. Chiar dacă erau depozitate corespunzător, cu timpul s-au degradat, și nu doream să putrezească sau să ajungă pe foc, iar pentru că mai aveam un set de ferestre și uși de foarte bună calitate, cumpărate din Germania la mâna a doua, dar din lemn și cu feronerie de calitate, m-am gândit să pun în valoare și aceste grinzi rămase, vechi cam de 100 de ani”, povestește Attila Pușcaș despre cum s-a gândit să înceapă un nou proiect.
Mai avea și țigle, tot de la vechea șură, pe care le-a completat cu cele de Jimbolia, cu cap de leu ștanțate pe ele, din 1930, pe care le-a cumpărat de la un vecin. I le-a dat aproape gratis și, bonus, i-a dat și două cruci, pe care e foarte mândru că le-a monta pe casă.
Attila a început procesul de construcție în iulie 2024, cu o echipă mică din Doftana, formată dintr-un tată și cei doi băieți ai lui, alături de care a lucrat și la șură. Au săpat și turnat fundația, timp de câteva zile, fără grabă, deoarece și-a dorit o construcție aproape perfectă. Apoi, a început să aducă materialul lemnos. A cumpărat toți „copacii” în mod legal de la depozitul Ocolului Silvic al comunei. „Chiar dacă casa este terminată, pe unii bușteni încă se poate observa ștampila ocolului, dar nu mă deranjează; așa o să rămână pentru eternitate.”
Procesul de construcție și provocările sale
Structura casei a gândit-o abia după ce a stabilit ferestrele și ușile de la fațadă. A decis să cumpere buștenii în funcție de dimensiunile ferestrelor, nu invers. Astfel, a ales lemn masiv cu diametre de 47, 37, 35 și 32 de centimetri. La depozit, a căutat intenționat bușteni neregulați, cu noduri și forme imperfecte, dar de bună calitate. A adunat treptat materialul lemnos, iar piesele care necesitau prelucrare au fost duse la gater, la unul dintre meșterii care avea să lucreze ulterior la construcție.
În paralel, Attila a luat legătura cu echipa care îi construise anterior șura, frații Haineală, să vină să-i facă structura casei. S-au prezentat la fața locului pe 20 noiembrie, când afară era deja zăpadă și temperaturi cu minus. S-au mișcat rapid, iar pe 28 noiembrie structura era ridicată și acoperișul era făcut.
Bărbatul a fost mereu prezent la fața locului, alături de muncitori, pentru că și-a dorit ca rezultatul final să iasă așa cum l-a gândit în propria minte. Când a ajuns la acoperiș, a vrut altceva față de travertin, așa cum a folosit la șură, motiv pentru care a optat pentru ardezie multicoloră, cu nuanțe de negru, verde și galben.
Dușumeaua din partea de sufragerie a fost o provocare, deoarece nu a vrut una simplă sau un parchet stratificat. După lungi căutări, a dat de o firmă care producea dușumea din grinzi vechi recuperate din șuri vechi demolate. „Am vorbit cu patronul și am convenit ca lățimea materialului de dușumea, pe cât posibil, să nu fie prea mare, și astfel am luat dușumea de 10, 12 și 14 centimetri. I-am spus ca materialul să fie cât mai găunos, cu crăpături apărute de-a lungul anilor, iar culoarea să fie cât mai variată. Omul a înțeles nebunia din capul meu și a reușit să-mi producă o dușumea de aproape 4 centimetri grosime”, își aduce el aminte.
O pată de culoare și un șemineu tip tunel
Casa are o suprafață de 84 metri pătrați amprentă la sol și este pe un domeniu de 4000 de metri pătrați. Design-ul este simplu și minimalist, iar „pata de culoare”, după cum subliniază bărbatul, este bucătăria simplă, dar funcțională. Locul de luat masa are două bănci, una de peste 80 de ani, de pe Valea Nirajului, iar cealaltă cumpărată de la un vecin de pe Valea Ghimeșului, care este roșie, pentru că ultima oară când a vopsit-o nu avea în gospodărie decât culoarea asta. Atilla povestește și cum a reușit să delimiteze bucătăria de living cu ajutorul unui șemineu de tip tunel, pe care l-a găsit la ofertă și de care s-a îndrăgostit instant. L-a montat, cu tot cu un coș de fum de șapte metri, cu ajutorul unei firme din Onești și este foarte bucuros de rezultat, mai ales că-l consideră una dintre piesele de rezistență ale casei.
O baie ca o grotă și una din lemn
La parter există și o baie de 21 de metri pătrați, unde a ținut să aibă neapărat o cabină de duș, un fel de grotă de care să se bucure la finalul unei zile pline. „Structura grotei a fost simplu de ridicat, dar s-a pus problema hidroizolării, așa că am folosit o foaie specială, ce se folosește și la construcția piscinelor. La așa o nebunie a fost nevoie și de un sistem de duș mai complex. Am găsit unul cu trei funcții: duș normal, ploaie din tavan și trei duze din perete. Instalatorii s-au scărpinat puțin în cap când le-am arătat nebunia, că nu în fiecare zi montează la țară așa ceva, dar până la urmă au reușit să ducă la bun sfârșit toată instalația, care în perete arată ca o caracatiță, atâtea țevi s-au tras”, explică el.
Pereții i-a placat cu pietre compozit, de la o firmă de lângă Piatra Neamț, iar ulterior a montat și o cadă din lemn, cumpărată de la o firmă cu tradiție din Germania. „Era să uit de șemineul pe perete, care creează și ambianță și care împinge aerul cald atât pentru baie, cât și în restul casei, până fac focul în șemineul cu lemne.”
Baia de la etaj a fost una dintre provocările proiectului. Este amplasată pe buștenii care leagă cele două dormitoare de câte 24 de metri pătrați. Pentru rigidizare s-au folosit plăci testate anterior de proprietar, cumpărate din Germania, peste care a fost aplicată aceeași hidroizolație folosită și la parter. Finisajul interior este din travertin. Baia are strictul necesar – cabină de duș, chiuvetă și toaletă – într-o suprafață de 3,3 metri pătrați. La exterior este placată cu scândură și are o ușă din lemn.
Instalația electrică este trifazică, trasă direct de la tabloul principal. Apa caldă este asigurată de un instant electric, testat anterior, care funcționează la cerere. Aparatul are dimensiuni reduse, aproximativ 40 × 20 centimetri, și a fost achiziționat din Germania. Instalația electrică este trasă la vedere, pentru acces facil în caz de intervenții, iar pentru siguranță au fost folosite materiale de izolare și protecție adecvate unei case din lemn.
Casa a fost finalizată la aproximativ un an de la ridicarea structurii, iar ultima etapă a fost realizarea scării, construită dintr-un trunchi de copac de 40 de centimetri, cu trepte de 12 centimetri grosime. De Crăciun, în 2025, Atilla a aprins focul pentru prima dată în șemineu.
Proiectul casei reprezintă un vis împlinit, realizat în timp, în limita posibilităților fizice și cu atenție la fiecare etapă. Comuna și împrejurimile au cunoscut o dezvoltare constantă în ultimii ani: se organizează anual festivalul Taste of Transylvania, a fost construit un hotel de patru stele cu spa, a fost reconstruită Cetatea Rákóczi, iar infrastructura locală – educațională și rutieră – este în curs de modernizare. Serviciile medicale de bază sunt disponibile local, iar aprovizionarea cu produse alimentare se face în mare parte din surse locale.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
