O casă tradițională de 100 de ani, restaurată de femei și copii, va deveni muzeu într-un sat din Transilvania
O casă tradițională veche, construită din bârne în urmă cu un secol, din satul Morlaca (Cluj), a fost salvată de la colaps și va fi transformată în muzeu privat de către etnologa Teodora Onutz și asociata ei, localnica Maria Pop. Locuința de 40 de metri pătrați a fost restaurată structural cu ajutorul unui arhitect și finisată cu sprijinul femeilor și copiilor din sat. Investiția s-a ridicat la aproximativ 15.000 de euro. Spațiul își va deschide porțile în 2026 și va găzdui o colecție privată de lăzi de zestre, costume populare și ceramică, dar și ateliere meșteșugărești sau expoziții de artă contemporană. Asta este povestea ei.
Cum a început totul
Teodora Onutz este scriitoare (a publicat mai multe cărți de ficțiune, culegeri de folclor și de memorii, articole de cercetare etnologică sau lingvistică), dar și doctor în cercetare, care se ocupă cu studii de folclor și etnologie. Originară din Cluj-Napoca, ea a studiat filologie, iar înainte de asta arte plastice.
În 2021, alături de Maria Pop, o localnică din satul Morlaca (loc unde și părinții Teodorei au o casă de vacanță de mai bine de 30 de ani), județul Cluj, a fondat Asociația Arta Vie, cu dorința de a înființa un muzeu privat în care Maria să-și expună colecția de piese etnografice și ceramică și în care să poată organiza ateliere de promovare a artiștilor și meșteșugarilor tradiționali. „ONG-ul a evoluat și înspre partea de cercetare etnologică și etnografică, conservarea și documentarea patrimoniului material și imaterial, organizarea de evenimente culturale în colaborare cu muzee naționale și județene”, explică Onutz.
Așa cum adaugă, demersul a crescut în mod organic, după ce a descoperit bogăția etnologică a zonei, care fusese prea puțin documentată. „Între timp ne-am deschis și spre zona de arte contemporane. A treia asociată este artist plastic și vrem să derulăm și proiecte care îmbină artele tradiționale cu artele contemporane pentru a crea un dialog, dar și pentru a ajuta la conservarea meșteșugurilor rare prin vizibilitate.”
Un vis, o ladă de zestre și o casă veche de 100 de ani
Casa restaurată a fost moștenită de Maria Pop din familie. Inițial a aparținut străbunicii sale, apoi bunicii și, în cele din urmă, unui unchi. Locuința are aproape 100 de ani, iar localnica, colecționar și meșter popular, a avut mereu visul să o transforme în muzeu, dar nu avea nici fonduri, nici cine să-i restaureze piesele de mobilier, uneltele sau obiectele domestice pe care voia să le expună.
Totul s-a schimbat în plină pandemie, în primăvara lui 2020, când Teodora a avut un vis inspirat de o amintire veche: o încăpere plină cu lăzi de zestre sculptate. A doua zi, a căutat pe OLX o astfel de piesă, a găsit una la vânzare și a descoperit că era fix în Morlaca. A cumpărat-o și s-a apucat să o restaureze.
În același timp, pentru că din cauza restricțiilor a petrecut mai mult timp la țară, a ajuns să o cunoască mai bine pe Maria Pop, vecina ei. Așa cum povestește, într-o seară rece și ploioasă de noiembrie, a găsit-o lucrând la muruni, podoabele tradiționale purtate de fete la costumul popular din zonă.
Femeia i-a povestit despre cum vrea să-și facă un muzeu, că are multe piese adunate, inclusiv o ladă de zestre de la casa străbunicii, dar că locuința este într-o stare avansată de degradare și nu știe cine o poate restaura. „M-am oferit să o restaurez eu personal. Mi-a arătat casa în care lucrurile rămăseseră aproape neatinse de când murise unchiul, și ne-am decis că dacă vrem să salvăm casa, să ne facem un ONG. Așa că totul a pornit de la un vis, o ladă în poiată și o seară mohorâtă de noiembrie.”
Procesul de restaurare cu meșteri locali
Asociația a preluat casa, aflată într-o stare foarte proastă, în 2022. Onutz a adus un inginer specialist să îi facă o expertiză tehnică și a descoperit că avea probleme la tot: acoperiș, structură, tencuială, fundație. Primul pas a fost conservarea locuinței. Cu ajutorul meșterilor din sat au reparat acoperișul (prin care ploua), au înlocuit căpriorii și țigla veche cu altă țiglă veche de același gen (primită de la primărie), dar aflată în stare bună. Aceiași meșteri au refăcut și sistemul electric și fântâna de lemn din curte.
Ulterior, au dat jos tencuiala veche, pentru a vedea în ce stare sunt bârnele și așa au descoperit că într-una dintre camere, în care se turnase beton, talpa casei putrezise cu totul și pereții stăteau la propriu pe pământ. „Asta îi afecta structura și a fost cel mai critic moment, pentru că după ce am dat jos tencuiala, casa a început să se încline mai mult. Ne-a salvat un tânăr arhitect local, Dan-Petru Marcu, care se ocupă cu restaurarea caselor tradiționale și care știe și partea de meșter. El a pus pereții casei care se înclinau pe niște cricuri și i-a ridicat puțin câte puțin până i-a îndreptat, a pus o nouă talpă de stejar și a înlocuit bârnele mâncate de carii”, explică Teodora.
A treia etapă a fost retencuirea, unde au ales materialele de la Caminota (cei care le-au recomandat și un meșter care să le ajute în aceste proces), deoarece ofereau pachetul complet compatibil cu case din bârne și ele nu aveau timpul și resursele necesare să-și facă propriul chirpici. „Părțile foarte grele, dat jos tencuială, spart beton, cărat saci, văruit, recondiționat tavan, le-am făcut noi cu câțeva femei și copii din sat. E o casă restaurată de femei și copii. Restaurarea părților de lemn, tavan casetat, mobilier, unelte, sau din metal am făcut-o eu. Am făcut un curs de restaurare lemn la Ministerul Culturii, pe care nu l-am terminat, și o practică la Muzeul Etnografic din Brașov. În rest mă bazez pe experiența proprie”, adaugă fondatoarea asociației.
Casa-muzeu va fi deschisă în 2026
Locuința are 40 de metri pătrați, două încăperi care comunică, două ieșiri (una din fiecare cameră) și un târnaț. Spațiul nu a fost schimbat foarte mult. Când au dat jos tencuiala, precizează cercetătoarea, au descoperit o fostă ușă care a fost acoperit și un tavan de lemn acoperit cu tavan fals. Au desființat cămara și au înlocuit scările de la intrare, care erau niște bolovani instabili, și au refăcut fântâna.
Terenul pe care stă este în pantă și are aproximativ 300-400 de metri pătrați. Aici sunt și ruinele de piatră ale fostei șuri și ale unei case mai vechi. „La drum are un zid de piatră, tradițional pentru zonă, parțial dărâmat. Încă un ne-am apucat serios de curte, doar am curățat spinii, buruienile, am nivelat parțial și urmează să reparăm gardul de piatră și să facem rost de o poartă sculptată de lemn, tradițională zonei. Nu știu dacă vom găsi una veche sau comandăm una nouă”, mai spune Onutz.
Au lucrat etapizat la reconsolidarea casei, au avut trei seturi de meșteri și câteva finanțări, așa că investiția totală s-a ridicat undeva la 15.000 de euro.
Casa nu va fi locuită, așa că nu are încălzire, canalizare, gaze, ci doar electricitate. Fondatoarele ONG-ului vor să refacă soba de teracotă cu cahle recuperate, dar va fi de decor. Muzeul va fi deschis în 2026 și va găzdui, pe lângă colecțiile private, ateliere cu meșteri populari, expoziții ale artiștilor contemporani, seri de tradiții și concerte și conferințe.
„În interior va fi expusă colecția privată a asociației și a doamnei Maria Pop: lăzi de zestre, lavițe, un pat tradițional cu perne și cuverturi brodate, unul dintre războaiele de țesut, ceramică, unelte de țesut, fuse, fuioare, textile decorative, costume populare; însă vom avea și expoziții temporare tematice cu piesele care nu încap, legate de preparatul mâncării, stupi, unelte agricole și de prelucrare a lânii, obiecte de cult și pentru anumite sărbători”, încheie Teodora.
Tips&tricks pentru lucrul la o casă tradițională veche
Din experiența lucrului la casa tradițională, Onutz are câteva sfaturi pentru cei care vor să-i calce pe urme:
- Este important ca inginerul care face evaluarea inițială să înțeleagă/ să știe ce presupune o casă tradițională, ce se poate face la ea și ce nu, care materiale sau intervenții o afectează și care nu
- Inginerul sau arhitectul să se priceapă la structuri
- Meșterii care vor lucra trebuie supravegheați sau îndrumați pentru a respecta regulile de intervenție la case tradiționale – ei au tendința să creadă că știu mai bine
- Meșterii trebuie fie să aibă experiență cu asemenea lucrări, fie să accepte îndrumările
- Restaurarea părților de lemn se poate face și de către proprietar și voluntari dacă au un consilier care s-a ocupat de asta sau unul dintre ei este bine informat
- Se pot face unele lucrări și iarna
- Este bine să se cerceteze piața materialelor de construcție înainte să se ia o decizie
- Pentru cei care se gândesc să își facă propriul material, întâi trebuie să evalueze cât se poate de exact cât material va intra în lucrare, să mai adauge încă măcar 10 la sută și să se gândească dacă raportul timp/ energie investit merită efortul
- Să nu se teamă de case tradiționale, orice se poate salva, consolida, repara
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
