V-am povestit despre românii mutați de la oraș la sat, dar și despre cei care au hotărât să-și facă o casă de vacanță pentru a fugi de agitația urbană, iar acum ne dorim să spunem poveștile românilor care s-au stabilit în străinătate și spațiile în care locuiesc.
Alex s-a mutat în Zürich, Elveția, în 2017, unde locuiește și astăzi alături de iubita lui într-un apartament pe care l-au închiriat în 2023 și pe care plătesc aproximativ 3500 de franci pe lună. Chiria include utilitățile, mai puțin curentul, pe care-l plătesc o dată la trei sau șase luni și care ajunge în jur de 300-400 de franci. În fiecare an, adaugă el, se face o recalculare, iar dacă ai consumat mai mult, plătești diferența.
Apartamentul lor are 90 de metri pătrați, trei camere, două băi și un balcon; bucătăria este deschisă și face parte din living. În Zürich, imobilele vin nemobilate, cu avantajul că ți-l poți mobila după gustul și stilul tău, așa cum au făcut și ei.
Procesul de mobilare a durat jumătate de an atât din cauza costurilor suplimentare, cât și pentru că și-au dorit să ia lucrurile treptat. Au cumpărat mobilier de pe numeroasele site-uri unde oamenii vând mobilă de calitate aproape nouă (similare Okazii sau Olx), de multe ori la jumătate de preț. Dar nu au vopsit pereți și nici nu au schimbat finisaje, căci legea spune să lași apartamentul la plecare exact așa cum l-ai găsit.
Cele mai mari diferențe de trai între Elveția și România
A durat în jur de un an ca Alex să se adapteze la viața în Zürich. I-a fost ușor cu documentele și integrarea în câmpul muncii.
„Am primit ghiduri clare despre cum să îmi fac abonament pentru transport public, recomandări pentru cursuri de limbă care să mă ajute să mă integrez mai ușor, explicații despre cum funcționează sistemul poștal, informații despre alegerea și încheierea unei asigurări medicale, precum și alte detalii administrative esențiale. Totul este gândit să te ajute să te acomodezi mai ușor și să înțelegi cum să te descurci în viața de zi cu zi”, povestește el.
I-a fost, în schimb, greu să învețe procedurile de reciclare, locuire și transport, care nu au nimic în comun cu ce trăise în România.
Sistemul de reciclare cu aplicație pe telefon
În aproape de fiecare clădire de apartamente există stații de reciclare pentru sticle, iar acestea trebuie sortate în funcție de culoare – alb, verde sau maro. Sunt și containere speciale pentru aluminiu și altele pentru haine. Există și o aplicație dedicată pentru reciclare, unde poți verifica programul lunar.
Au și soluții ingenioase pentru reciclarea obiectelor mai mari sau mai speciale. De exemplu, un tramvai special destinat reciclării, unde fiecare poate aduce electronice, electrocasnice sau obiecte voluminoase, cum ar fi o saltea de pat. „Această organizare strictă și diversitatea soluțiilor de reciclare au fost inițial un pic copleșitoare, dar odată ce înțelegi sistemul devine o rutină care îți simplifică viața și îți oferă un sentiment de responsabilitate față de mediu”, adaugă Alex.
Asigurare de viață privată obligatorie
Asigurarea medicală este obligatorie și privată, nu de stat. Fiecare persoană trebuie să își încheie o poliță la una dintre numeroasele companii care oferă acest serviciu.
„Sistemul se bazează pe o franșiză, o sumă fixă pe care trebuie să o plătești din propriul buzunar atunci când ai nevoie de servicii medicale. De exemplu, dacă alegi o franșiză de 2500 de franci, vei plăti aceste cheltuieli inițiale din fonduri proprii, iar odată ce ai atins această sumă, restul costurilor sunt acoperite de compania de asigurări”, continuă el. Franșiza pe care o alegi influențează direct costul lunar al asigurării: o franșiză mai mare duce la o primă lunară mai mică, în timp ce una mai mică crește costurile lunare. Opțiunile existente, subliniază românul, îți permit să adaptezi asigurarea la nevoile și bugetul tău, iar varietatea poate părea copleșitoare la început, dar, odată ce înțelegi cum funcționează, sistemul devine foarte eficient.
Micile bucurii ale vieții de zi cu zi
Deși totul este mult mai scump, salariile sunt consistente cu costul vieții, consideră Alex. A învățat să fie mai responsabil și mai atent la ce se întâmplă în jurul lui, fără să fie invaziv.
Traficul, comparativ cu România, este aproape inexistent. Un oraș mic cu un sistem de transport public excelent care îi permite să ajungă rapid oriunde are nevoie.
Un alt exemplu de diferență în viața de zi cu zi este consumul de alcool, care e permis în transportul public și pe stradă. „Uneori oamenii pun muzică în spațiile publice. Cu toate acestea, reacțiile nu sunt violente sau nervoase; dimpotrivă, există o acceptare calmă”, povestește Alex.
Viața în chirie
Atunci când închiriezi, plătești un avans echivalent cu 2 sau 3 luni de chirie, depozit care este blocat într-un cont special la bancă și poate fi accesat doar de către chiriaș sau proprietar în condiții specifice.
„De exemplu, dacă proprietarul consideră că ceva nu este în regulă atunci când predai apartamentul, poate face o cerere pentru a deduce costurile reparațiilor din garanție. Totul se desfășoară legal, astfel de situații sunt reglementate foarte strict și elimină riscul de a fi păcălit sau de a întâmpina probleme nerezolvabile”, spune el.
Alex zice că întreaga piață imobiliară este extrem de bine reglementată. Proprietarii, fie persoane private, fie companii imobiliare, nu au voie să ceară chirii care depășesc prețurile stabilite pentru o anumită suprafață și locație.
„Un detaliu interesant și amuzant este că în contractele de închiriere sunt specificate reguli foarte precise. De exemplu, există ore de liniște bine stabilite, iar în unele cazuri este menționat chiar și intervalul exact în care ai voie să folosești un instrument muzical. Dacă vrei să dai o petrecere, trebuie să anunți vecinii, dar nu trebuie să ceri permisiunea”, adaugă el.
Un lucru esențial: e aproape imposibil să fii evacuat din apartament. Contractele de închiriere sunt detaliate și explică foarte clar toate regulile. Dacă le respecți, poți rămâne în apartament timp de 20 de ani sau mai mult.



