Cum înmulțești plantele: regulile generale și metodele explicate pas cu pas

Plantele au nevoie de un tratament bine pus la punct ca să reziste și să crească armonios, iar înmulțirea e și ea importantă. Ajută planta să se aerisească și îți dă ocazia să o cureți de tulpini, frunze și rădăcini moarte. Așa că de la semințe până la butășire, am luat metodele de înmulțire la rând și le explicăm. 

Din start, trebuie să știi că există mai multe metode de propagare a plantelor, în funcție de specificul fiecăreia. „Înmulțirea plantelor se poate face prin semințe sau pe cale vegetativă: prin butași, drajoni, stoloni, marcote, bulbi, tuberculi, tuberobulbi, rizomi sau divizarea tufei”, explică Irina Petrache, de la agenția de design floral pentru evenimente Jolie Joie.

Înmulțirea plantelor: care sunt regulile generale

Nu te apuca să îți înmulțești plantele imediat după ce le-ai cumpărat. „Ca și perioadă de timp, despărțirea tufei se face în al doilea sau al treilea an de viață pentru plantele cu creștere rapidă și la patru sau cinci ani pentru majoritatea speciilor”, subliniază Irina.

Apoi, ține contul de faptul că procesul de înmulțire depinde de tipul plantei. Dacă pentru plantele de interior, o poți face oricând pe parcursul anului, pentru plantele de grădină, de terasă sau de balcon este de preferat să o faci primăvara sau toamna.

Asigură-le lumină cel puțin 12 ore pe zi. „Dacă vorbim despre perioada vegetativă – perioada de creștere a plantei – și dacă vrem să grăbim procesul de creștere putem folosi lumina artificială caldă pe o perioada de până la 18 ore pe zi. De regulă, însă, plantele se bucură de lumină între 12 și 16 ore pe zi”, punctează specialista.

Odată ce le pui la înmulțit, temperatura și umiditatea din aer influențează foarte mult acest proces. Asigură un mediu propice fiecărei specii.

Înmulțirea plantelor prin semințe

„Oricine poate recolta semințe de la plantele pe care le are în casă sau în grădina având grijă că acestea să provină de la plante sănătoase, florile sau fructele de la care sunt recoltate să fi ajuns la maturitate și semințele să fie viabile, pline și nu seci”, spune Irina.

Însămânțarea pentru propagarea plantelor depinde de tipul lor, dacă sunt anuale sau perene. „Plantele anuale se însămânțează prin răspândire la începutul lunii februarie pentru ca, mai apoi, după ce răsadul a crescut, să fie transferate în vase sau în grădină. Plantele perene se autoînsămânțează”, ne lămurește florista.

Înmulțirea plantelor pe căi vegetative: divizarea tufei, prin bulbi, tuberobulbi și tuberculi

Dacă vorbim despre înmulțirea pe cale vegetativă, care are o gamă largă de opțiuni, cea mai de succes metodă e divizarea tufei.

„Asta înseamnă că planta este scoasă din ghiveci sau din pământ și, cu grijă, desfăcută în porțiuni mai mici de lăstari și rădăcini. Dacă rădăcina este foarte compactă se poate tăia cu un cuțit sau o foarfecă bine ascuțite. După ce îndepărtezi rădăcinile moarte sau bolnave, poți pune plantele mici obținute în alte ghivece”, explică Irina.

Celelalte metode de propagare a plantelor pe cale vegetativă necesită puțină îndemânare, fiind mai dificil de realizat la început. Propagarea prin bulbi e o metodă destul de cunoscută. Lalelele, narcisele sau crinii se înmulțesc astfel. „Fiecare plantă matură are sub pământ un bulb mare (sau o ceapă) înconjurat de bulbi mici, ca niște pui. Aceștia, după ce sunt separați de planta-mamă, vor emite tije și în final, după un an sau doi, flori”, arată Irina.

Freziile sau gladiolele se propagă prin tuberobulbi. Acești tuberobulbi sunt niște rădăcini care au o porțiune principală din care ies „pui” asemănători cu planta-mamă. „Desprinși de mamă și replantați, tuberobulbii vor emite tije înflorate după sau sau trei ani”, mai explică ea.

Propagare plante prin rizomi, drajoni și stoloni

În ceea ce privește rizomii, drajonii și stolonii, fiecare metodă are specificul ei. Să le luăm în parte, potrivit explicațiilor Irinei:

Rizomii sunt porțiuni de tulpină subterană prevăzute cu noduri. Sunt ceva mai subțiri decât tuberculii, se dezvoltă paralel cu solul și dacă sunt divizați în porțiuni mai mici au capacitatea de a produce plante noi. Dintre acestea se remarcă ferigile sau irisul.

Drajonii sunt plante în miniatură ce apar pe planta-mamă care, îndepărtate împreună cu rădăcina și replantate, se vor dezvolta într-o plantă matură. Acesta e unul din modurile de înmulțire pentru agave sau pentru aloe vera.

Stolonii sunt formațiuni lungi, subțiri și flexibile care poartă din loc în loc și un vârf de plantă în miniatură, vârf care poate avea sau nu rădăcină. Aceștia, puși în contact cu solul, vor emite rădăcini, apoi stolonul se poate tăia și desprinde de planta-mamă.

Înmulțirea plantelor prin marcotaj și butășire

Una dintre cele mai complicate metode de propagare a plantelor este marcotajul. Trebuie să ai răbdare să faci acest procedeu și doar dacă ai noroc planta se va înmulți. „Marcotajul presupune ca planta-mamă să aibă o tijă tânără și flexibilă, de preferat pe partea exterioară a tufei. Tija se curată de frunze, se curbează și se fixează în contact cu solul. După aproximativ două luni, dacă tija a făcut rădăcini, se poate separa de planta-mamă și replanta”, spune Irina.

În schimb, o metodă la îndemână de propagare a plantelor e e prin butășire. Butașul este un segment de plantă care pus la înrădăcinat va da naștere unei noi plante, dar trebuie să respecți câteva reguli ca metodă să dea roade.

„Pentru mine cea mai cunoscută plantă înmulțită în felul acesta este trandafirul. Mătușa mea era pasionată de înmulțit trandafiri și de la ea am învățat metoda asta pentru prima dată. Există câteva condiții ca metoda butașilor să fie cu succes: temperatură ridicată atât în atmosferă, cât și în substrat, umiditate ridicată și lumină difuză (așa au apărut mini serele din sticle de plastic), substrat din nisip, perlit, turbă roșie sau amestecuri din cele trei și distanțe mici de plantare, de aproximativ trei sau patru centimetri între butași și între rânduri”, sfătuiește Irina.