De la oraș la sat: povestea unui cuplu care renovează de 5 ani o casă din 1940, la poalele Făgărașului
Traiul urban poate însemna adesea un ritm alert, poate fi gălăgios și poluat. Suntem curioși să aflăm poveștile oamenilor care au plecat din oraș, să descoperim de ce au luat această decizie, cât de greu sau ușor le-a fost și cum li s-a schimbat viața. Continuăm seria „De la oraș la sat” cu povestea Andreei și a lui Emanuel, doi tineri care au ales să-și ducă traiul în inima Transilvaniei, la poalele munților Făgăraș, într-o casă veche, pe care o renovează în regim propriu.
Andreea a trăit în casa părintească, într-un sat din Bărăgan, până la 18 ani, când s-a mutat la Capitală pentru studii. Ulterior, a rămas în București și a trăit acolo până în vara lui 2020, când ea și soțul ei au hotărât că-și doresc o viață la țară. Atunci, în plină pandemie, au vizitat un prieten la munte în Transilvania și s-au îndrăgostit de zonă. În iunie 2020 au făcut naveta București-Sibiu pentru a-și căuta o casă a lor, pe care au găsit-o în satul Nou Român din județul Sibiu. În iulie 2020 s-au și mutat în ea, după ce au primit actele proprietății. Au renunțat la garsoniera de 20 de metri pătrați în care locuiau în București pentru o curte de 2000 de metri pătrați, în liniște și natură.
5 ani de lucru la casa veche și mai au încă pe atât, dar merită
Aici, la poalele munților Făgăraș, în podișul Hârtibaciului, văd pe geam muntele în toată splendoare lui, dar și mașinile care urcă sau coboară de pe Transfăgărășan. Sunt la distanță de o oră- o oră și jumătate de foarte multe obiective turistice, cum ar fi Lacul Bâlea, Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus sau cetatea Sighișoara. Viața lor la sat poate fi urmărită pe pagina de Facebook NouR 193.
Casa este din 1940 și are o suprafață de 200 de metri pătrați. Treptele de stejar duc spre o verandă spațioasă de unde se văd munții, iar la interior există trei dormitoare decomandate, o baie și bucătăria. În pod își doresc să facă o mansardă. Au și o pivniță, zidită în piatră, iar pe toată suprafața casei este un beci. Andreea și Manuel se ocupă de renovare în regim propriu. Emanuel este de meserie și se descurcă, dar mai primește suport și de la părinți, în special de la tatăl lui. Au apelat pentru unele lucrări și la meșteri în domeniu, dar au ajuns la concluzia că ceea ce faci cu mâna ta este sfânt.
„De când am cumpărat-o și până în prezent muncim continuu. Totul este în plin proces și lucrăm de zor pentru a o aduce la stadiul pe care îl dorim. Suntem singuri, așa că lucrurile merg mai greu, dar mergem înainte”, povestește Andreea.
Au pornit la drum cu un credit de nevoie personale de 3000 euro, încă un credit și bani strânși. Costul renovării a atins la 30.000 de euro și mai au nevoie încă pe atât să aducă locuința la stadiul pe care-l visează. Dar casa are acum toate utilitățile și infrastructura necesară – apă curentă, dar și fântână cu apă potabilă în curte, electricitate, internet cu fibră, calorifere și centrală pe gaz.
În jurul casei au la dispoziție și un teren de 2000 de metri pătrați cu curte, grădină, o livadă și trei șuri. Au meri, peri, pruni, corcoduș și nuci, dar au plantat și piersic, cireș, vișin, meri, peri, gutui, nectarin, cât și căpșune și tufe de zmeură. Primăvara târziu plantează în grădină tot ce ține de legume, de la roșii și castraveți, la ardei, vinete, cartofi și păstăi, dar și plante aromatice (cimbru, busuioc, mentă).
Andreea și Emanuel lucrează la o casă în care să le fie drag să stea, care să aibă poveste și să păstreze elementele originale. Ea a recondiționat ușile din interior, a adunat cuverturi rustice, fețe de masă și alte decorațiuni vechi.
„Viața la țară nu este pentru oricine”
Andreea spune că viața la țară nu este pentru oricine, dar nu este imposibilă pentru cei care-și doresc cu adevărat. Ea recomandă doritorilor să aleagă foarte bine viitoarea locuință de la țară și să aibă în vedere atât infrastructura, cât și educația, acolo unde este cazul.
„Viața la țară nu presupune doar liniște și apusuri frumoase. E și frig când se termina focul în sobă (asta dacă nu vrei să plătești sute de le pe gaz), e despre ploi și noroi până la glezne, e muncă multă și trudă, dincolo de blocurile și asfaltul marelui oraș. Nu porni pe noul drum cu așteptări de oraș, ci cu dorința sinceră de a te adapta. Nu căuta confortul imediat, ci liniște pe termen lung. La țară îmbini utilul cu plăcutul, timpul trece altfel și este valorificat în toate activitățile făcute de-a lungul unei zile, când apare satisfacția pentru ceea ce s-a înfăptuit”, încheie tinerii.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
