Calculul pentru impozitul din veniturile obținute din chirii în 2026 trebuie să țină cont de o anumită deducere. Regula face diferența între un calcul greșit și unul corect asupra impozitului datorat. Află din articol cum se face concret calculul impozitului pe venituri din chirii în 2026 și cine trebuie să îl plătească.
De ce este perceput impozit pe venitul din chirii
Impozitul pe venituri din chirii reprezintă suma pe care statul o percepe din veniturile obținute de persoanele fizice care închiriază bunuri imobile, cel mai frecvent apartamente sau case. Din punct de vedere fiscal, aceste sume sunt încadrate la categoria „venituri din cedarea folosinței bunurilor”, așa cum sunt definite în Codul fiscal.
În anul 2026, nivelul impozitului rămâne stabilit la 10% din venitul impozabil. Spre deosebire de alte tipuri de venituri, în cazul chiriilor se mai aplică deduceri forfetare standard, ca mai apoi să se calculeze valoarea impozitului. Această abordare simplifică modul de calcul, dar în același timp poate crește sarcina fiscală pentru proprietarii care au cheltuieli semnificative cu întreținerea sau renovarea locuinței.
Impozitul este perceput pentru a asigura fiscalizarea corectă a veniturilor obținute din exploatarea proprietăților și pentru a trata aceste câștiguri la fel ca alte surse de venit ale persoanelor fizice. Chiria este privită ca un câștig constant care trebuie declarat și impozitat.
Ce schimbări apar privind plata impozitului pe venit din chirii din 2026
Din perspectivă legislativă, anul 2026 consolidează regulile introduse în anii anteriori. Astfel, impozitul de 10% continuă să se aplice direct la venitul net obținut din chirii, luând în calcul și o cotă forfetară.
Această regulă este esențială pentru modul de calcul. Dacă proprietarul suportă cheltuieli reale, precum reparații, comisioane către agenții imobiliare sau lucrări de modernizare, acestea se reduc automat baza de impozitare.
Un alt element important, relevant mai ales pentru contractele încheiate în valută, este conversia veniturilor în lei. Dacă chiria este stabilită în euro, venitul anual se transformă în lei folosind cursul mediu anual al Băncii Naționale a României (BNR). Acest curs este publicat oficial și trebuie utilizat la completarea declarației fiscale, deoarece influențează direct suma finală de impozit datorată statului.
Cine plătește impozitul pe venituri din chirii
O confuzie frecventă apare în legătură cu persoana care trebuie să plătească impozitul pe chirie. Conform legislației fiscale, obligația revine exclusiv proprietarului imobilului, nu chiriașului. Chiriașul achită doar chiria stabilită prin contract, fără nicio responsabilitate fiscală legată de impozitarea venitului.
Proprietarul este cel care trebuie să declare veniturile obținute din chirii la ANAF, prin intermediul Declarației Unice. Aceasta se depune anual și cuprinde atât veniturile realizate în anul precedent, cât și estimarea veniturilor pentru anul în curs. În baza acestei declarații se stabilește suma de plată, care trebuie achitată până la termenul limită prevăzut de lege.
În cazul de față, data scadentă este 25 mai 2026 pentru veniturile din chirii pe 2025.
Nedeclararea veniturilor din chirii sau declararea incorectă a acestora poate atrage amenzi, dobânzi și penalități. În anumite situații, autoritățile fiscale pot declanșa controale pentru a verifica dacă veniturile din închiriere au fost fiscalizate corect, motiv pentru care respectarea obligațiilor declarative este esențială.
Cum se calculează impozitul din venituri din chirii 2026
În 2026, calculul impozitului pe veniturile din chirii pentru persoanele fizice pornește de la o regulă importantă: impozitul de 10% nu se aplică direct la întreaga sumă încasată din chirie, ci la venitul net.
Iar venitul net, în regimul obișnuit de „cedarea folosinței bunurilor”, se stabilește prin scăderea unei cote forfetare de 20% din venitul brut.
Această cotă forfetară reprezintă o cheltuială „presupusă” de lege, adică statul acceptă automat că proprietarul are costuri cu întreținerea, uzura, administrarea sau eventualele reparații, fără să-i ceară să aducă facturi pentru ele. Practic, este o deducere standard, aplicată procentual, care reduce baza de impozitare.
Formula simplificată folosită la calcul este:
- Venit net = Venit brut – (20% × Venit brut)
- Impozit = 10% × Venit net
Dacă înlocuim în formulă, rezultă că impozitul este, în practică, 10% din 80% din venitul brut, adică echivalentul a 8% din venitul brut, atunci când se aplică regimul cu cotă forfetară.
Ca exemplu concret, să presupunem că o locuință este închiriată cu 500 de euro pe lună, pe toată durata anului. Venitul brut anual este de 6.000 de euro (500 euro × 12 luni). Din această sumă, se calculează cota forfetară de 20%, care este 1.200 de euro (20% din 6.000 euro). Aceasta este suma considerată „cheltuială deductibilă” în mod automat, fără documente justificative.
Prin urmare, venitul net impozabil rămâne 4.800 de euro (6.000 euro – 1.200 euro). Impozitul pe venit se calculează apoi aplicând cota de 10% la venitul net: 480 de euro (10% din 4.800 euro).
Pentru declarare și plată către ANAF, sumele se transformă în lei conform regulii fiscale aplicabile (de regulă, prin utilizarea cursului relevant publicat oficial pentru anul respectiv), însă logica de calcul rămâne aceeași: mai întâi se aplică deducerea forfetară, apoi se calculează impozitul.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
