VIDEO Apartamentul cu trei camere al bunicilor transformat într-un muzeu interactiv

În ianuarie 2019, Raluca Jianu a lansat oficial muzeul Ferestroika, în care vizitatorii fac un tur de două ore prin viața din comunismul anilor ’80. A amenajat apartamentul bunicilor săi în stilul acelor vremuri și a folosit nu numai mobila de atunci, ci și „amprentele” de design interior ale copilăriei petrecute cu cheia de gât: bibelouri, milieuri, linoleum și fructe de plastic.

„Am reconstituit într-un apartament de trei camere atmosfera specifică anilor ’80, reușind cumva să punem bazele unui proiect muzeal mai atipic, în care poți să experimentezi istoria recentă, interacționând cu obiectele și descoperind povestea reală a unei familii care a locuit aici,”  povestește Raluca Jianu din dormitorul în care a copilărit.

În 2018, după un an de idei și planuri, Raluca împreună cu soțul ei au început să transforme apartamentul din cartierul bucureștean Militari, moștenit de la bunici în Ferestroika: un muzeu interactiv în care turiștii să simtă cum era viața de zi cu zi în ultima decadă a comunismului românesc. 

Ferestroika sau cum se construiește mașina timpului

După ce l-au mutat în chirie pe tatăl ei, care locuia acolo, au adunat o echipă de specialiști, de la designeri de interior la istorici muzeografi, care să lucreze împreună la amenajarea locuinței încât să arate exact ca în anii ’80.

„Ferestroika este un start-up care își propune să creeze experiențe de tipul capsula timpului,” explică Raluca. Ca să reușească să-i întoarcă pe vizitatori cu 30 de ani în urmă a fost esențial ca fiecare obiect de mobilier și accesoriu să fie pus la locul potrivit și să aducă un plus de informație. Mesei din sufragerie nu-i putea lipsi bolul cu fructe de plastic, la fel cum vitrina nu putea exista fără bibelouri.

De amenajarea propriu-zisă, care a durat aproape zece luni, s-a ocupat împreună cu designerul de interior Ruxandra Anton. 

„În momentul în care am intrat în apartament, am urmat pașii necesari unei renovări. Adică am scos tot din el și am refinisat pereții, pardoseala, încercând să păstrăm și la nivel de materiale amprenta timpului.”, își amintește Ruxandra. 

Au căutat oameni care să știe să bată calciu pe pereți, care să poată repara un televizor alb-negru din acele vremuri sau care să folosească vopsea pe bază de ulei. Au pus inclusiv linoleum pe jos, ca designul să fie cât mai autentic.

Și-au căutat inspirația în propriile copilării și au combinat piese care erau deja în apartament, din copilăria Ralucăi, cu mobilier și accesorii achiziționate din târgurile sau magazinele de antichități. O bună parte din biblioteca din sufragerie sau decorațiunile din dormitorul matrimonial au aparținut bunicilor Ralucăi. Restul au venit pe filiera prietenilor, cum ar fi aragazul din bucătărie.

Mix-ul de surse și stiluri ale obiectelor s-a mulat foarte bine pe stilul perioadei pe care au încercat s-o recreeze. „Din cauză că nu se punea preț pe amenajare, stilul era un pic eclectic, amestecat. Primeai o piesă de mobilier de la o bunică, primeai de la părinți, te pricopseai cu ce alegeau alții pentru tine. Și atunci există elemente care aparțin multor stiluri, dar care se armonizează într-un soi de tot unitar,” adaugă Ruxandra. Totul s-a potrivit atât de bine încât și linoleumul s-a dezlipit de la sine după câteva luni. 

Singura încăpere pentru care au făcut pe comandă setul de mobilier, pentru că nu au găsit ce își doreau, a fost bucătăria. Au ales să facă un mobilier simplu, din pal, un material pe cât de ieftin și practic, pe atât de disprețuit de Raluca și Ruxandra.

La începutul lui 2018 au pornit cu estimarea că vor amenaja în două luni, cu un buget de 5.000 euro. Au investit 15.000 euro în zece luni. A urmat o perioadă de test, în care au pus la punct mecanismul turului, alături de doi istorici. Au stabilit detaliile și au construit povestea fiecărui obiect din apartament. În ianuarie 2019, muzeul a fost deschis în mod oficial și de atunci adună săptămânal turiști, curioși să înțeleagă mai bine comunismul balcanic.

Elementul preferat: „Și cel mai costisitor, de altfel, a fost canapeaua din sufragerie. Am umblat ceva după ea!”, spune Raluca.

Cea mai mare provocare: „Chiar ideea proiectului, n-am mai făcut așa ceva. Să gândim un proiect muzeal fără niște referințe a fost destul de complicat. De aia cred că ne-a și luat zece luni până am pus la punct totul!”, concluzionează ea.