O familie îndrăgostită de folclor a restaurat cu metode tradiționale o casă din lut, veche de 100 ani

După ce a cumpărat o casă din lut, veche de 100 ani, un cuplu și-a luat cei doi fii și au muncit împreună s-o restaureze în mod tradițional. Plănuiesc să-i deschidă ușile pentru toți cei curioși. 

Elena Sima s-a născut în localitatea Conțești, comuna Sascut, județul Bacău. Drumurile au adus-o în București, unde este interpretă de cântec popular moldovenesc și profesoară în învățământul preuniversitar. Împărtășește pasiunea pentru folclor cu soțul ei, care este impresar artistic, psihopedagog și, după cum îl descrie Elena mândră, un bărbat vrednic, vopsitor, tâmplar, zugrav și restaurator.

Iubire pentru folclor, dor de copilărie și o casă din lut

Familia i-a insuflat o iubire necondiționată pentru viața la sat și locurile natale, pe care Elena și-a dorit dintotdeauna să o dea mai departe. Acesta i-a fost imboldul cumpărării casei. În urma unei vizite în comuna natală a văzut anunțul „de vânzare”. Au oprit mașina, au sunat la numărul din anunț și au stabilit o întâlnire. „Ne-a atras atenția nu doar arhitectura ei, pe care o considerăm nobilă, dar și florăria/tocăria de la geam, realizată precum mâneca cămășii tradiționale. Poți să distingi altița, încrețul și râurile. Este de o înaltă dichiseală țărănească”, zice ea.

De la vârsta de zece ani, când i-a murit mama, a trăit cu un dor copleșitor în inimă, care i-a fost și rană, dar și putere. „Nu am schimbat ușile de la casă. Trăiesc cu gândul că în trecut, poate într-o iarnă, la colindat, mama mea a atins unele dintre mânerele acestora.”

După ce au cumpărat terenul și locuința, au plătit pe cineva din împrejurimi să o igienizeze puțin și au organizat acolo o tabără pentru persoane cu dizabilități. Dar procesul de renovare a început în 2024, cu repararea acoperișului. Priceput și studios, Robert a decopertat partea deteriorată a acoperișului. Sub tabla afectată de timp a descoperit șindrilă pe care a trebuit să o înlăture și să pună o tablă nouă, continuând cu vopsitul întregului acoperiș. 

Apoi, migala în lut. Inițial, i-au ajutat doi meșteri din zonă, care încă stăpânesc arta lutului, după care au continuat pe cont propriu, implicându-se activ și cei doi fii, Mihail și Constantin, ambii elevi ai Colegiului Național de Muzică „George Enescu” din București.

Restaurare cu 12 ore de migală pe zi

„Adevărul este că am mai primit un ajutor important pe toată perioada, de la o mămică pe care o iubesc precum măicuța mea. Cel mai frumos și dezinteresat ajutor primit de la un străin. Ne-a îngrijit cum de puține ori mi-a fost dat să trăiesc. Nu avem cuvinte pentru a-i mulțumi. De nu era dumneaei poate că nu reușeam să finalizăm ce ne propusesem. Am muncit și 12 ore pe zi, doar la casă”, adaugă Elena.

Casa are 90 de metri pătrați și este specifică zonei – are un hol pe mijloc, două camere mari stânga, dreapta, cu tavan înalt, și în spate sunt două chilere, dar și o încăpere unde se țineau vasele, cât și butoaiele de vin, mai ales că zona este una viticolă. Nu lipsesc sobele, două cu plită și una de teracotă, dar nici prispa cu pridvor.

„Nu e colț din casă pe care să nu-l fi atins sau mângâiat. Am vorbit și m-am certat cu lutul de nenumărate ori, crăpa într-una și nici nu-i mai înțelegeam rostul la un moment dat. E o artă pe care nu cred că oricine o poate stăpâni, doar cei trudiți sau hărăziți îi pot face față, având reușită durabilă. Crăpăturile lutului sunt precum o rană deschisă care trebuie oblojită cu dragoste, pentru a se cicatriza sau chiar vindeca”, își aduce ea aminte despre lunile de muncă în lut, care cere multă răbdare și documentare.

Au plătit materialele și meșterii, de la care au furat și meserie pentru a continua renovarea pe cont propriu. Iar asta le-a permis să plătească totul din economii, fără să apeleze la un credit bancar. 

Acum au o locuință de vacanță, pregătită pentru orice anotimp. Au apă în curte și electricitate, iar gaze nu și-au dorit. Au preferat să folosească iluminatul cu lampă și foc la sobă. Iar toaleta este în curte. 

Planuri pentru un centru al culturii tradiționale

Din 2025 au planuri și pentru terenul din jurul casei, pe care este un grajd „nobil”, dar îmbătrânit. Acesta are o poveste din vremurile de demult când trei perechi de boi l-au mutat dintr-un alt sat al comunei. Făcut din lemn, îmbrăcat în lut, grajdul are două camere pe care Elena și Robert vor să le recondiționeze și să le transforme în ateliere – unul de tâmplărie și altul de țesut (războiul de țesut l-am agonisit deja).  

„Vrem să cinstim cultura tradițională. Ne dorim să atragem atât pasionați de folclor, curioși, dar și tineri și copii. Gândim un loc primitor, unde să aibă loc conferințe cu teme legate de cultura tradițională și ateliere practice. Eu și soțul meu avem expertiză în domeniu și intenționăm să o împărtășim celorlalți.”

Zona noastră este bogată în obiceiuri tradiționale, mai ales pe timp de iarnă, de la colindat la urs, capră sau stea. Așa am copilărit, am tânjit după acele momente și acum mi-aș dori să le salvgardez, dar vreau ca și alți copii să le trăiască pe viu, nu doar să citească despre ele în cărți”, explică Elena Sima.

Ea și Robert și-au dorit să poată ajuta la conservarea identității zonale, cu restaurarea acestei căsuțe, dar și cu obiectele care-i brodează interiorul, multe care au aparținut strămoșilor acestor locuri.

„Prin restaurarea acestei case din bârne (lemn și lut), încercăm să arătăm că satele au încă zăcăminte culturale care pot să „vorbească”, nu despre o lume apusă, ci despre una vie, reală, ca și contexte de afirmare identitară, și despre cum știm să purtăm haina moșilor și strămoșilor noștri”, adaugă ea. 

Numai în căsuța lor de 100 ani uită de toată alergatura de la Capitală și i se umple sufletul de o bucurie pe care le-o dorește tuturor.